Rolul macro și micronutrienților în creșterea și dezvoltarea plantelor

Rolul macro și micronutrienților în creșterea și dezvoltarea plantelor. Cunostinte privind proprietatile si functiile nutrientilor plantei. Stiri agricole

Rolul macro si micronutrientilor in cresterea si dezvoltarea plantelor

Cunostintele privind proprietatile si functiile nutrientilor plantei ajuta in elaborarea unui management eficient pentru cresterea si dezvoltarea plantelor.

Macronutrientii sunt substante nutritive care furnizeaza energie plantelor si sunt necesari in cantitati mai mari pentru a le mentine dezvoltarea si cresterea. Acestea sunt cele mai importante elemente necesare culturilor: Azotul (N), Potasiul (K), Calciul (Ca), Fosforul (P), Magneziul (Mg), Sulful (S), Oxigenul (O), Carbonul (C) si Hidrogenul (H). Din toate acestea, cele mai importante sunt azotul, fosforul si potasiul, care afecteaza in mod direct cresterea plantelor. De asemenea, azotul este o componenta importanta a clorofilei care joaca un rol vital in fotosinteza.

Micro si macronutrientii in plante

Pe langa macronutrienti, micronutrientii mai sunt numiti oligoelemente sau minerale necesare intr-o cantitate foarte mica care ajuta metabolismul sau cresterea. Unii micronutrienti importanti includ Bor (B), Fier (Fe), Clor (Cl), Mangan (Mn), Cupru (Cu), Zinc (Zn), Molibdenm(Mo) si Nichel (Ni).

Rolul macro si micronutrientilor

Macronutrientii si micronutrientii din plante se incadreaza in nutrienti esentiali care sustin plantele pentru toate nevoile biochimice si fara de care:

  • O planta nu isi poate finaliza ciclul de viata.
  • Un alt element nu poate inlocui o functie specifica pentru planta.
  • Plantele nu pot obtine o nutritie completa, deoarece fiecare nutrient esential este direct implicat in nutritia acestora.

Din toti nutrientii esentiali, aproximativ jumatate din elemente sunt considerate foarte necesare. De exemplu carbonul este necesar pentru a forma proteine, carbohidrati, acizi nucleici si alti compusi cheie.

Functiile macronutrientilor si micronutrientilor

Azotul

  • Intra in constitutia tuturor proteinelor.
  • Influenteaza germinarea si cresterea vegetativa.
  • Fiind o componenta a clorofilei, joaca un rol important in fotosinteza.
  • Responsabil pentru cresterea rapida a frunzelor.
  • Ofera culoare verde plantelor.

Prea mult azot nu este bun pentru plante, deoarece provoaca ingalbenirea, care apare de obicei pe frunzele de la baza, in timp ce frunzele din varf raman verzi datorita faptului ca acestea primesc azot prin translocare de la frunzele batrane. Suprafata frunzelor este mica. In cazul unei deficiente severe, frunzele se brunifica si mor.

Fosforul

  • Este esential pentru dezvoltarea sistemului radicular.
  • Este esential pentru cresterea plantelor si diviziune celulara.
  • Ajuta la fructificare si formarea semintelor, cat si in coacerea timpurie.
  • Este responsabil cu inmagazinarea energiei si transportul acesteia in celula.
  • Ofera rezistenta plantelor asupra patogenilor.

Deficienta fosforului duce la incetinirea dezvoltarii plantelor, radacini slabite, lastari subtiri. Plantele afectate de carenta in fosfor prezinta o pigmentare (antocian) rosie violacee a frunzelor si tulpinilor. Simptomele deficientei apar de obicei pe frunzele batrane. Apare o coloratie verde-albastruie-violacee spre rosiatica care poate conduce catre nuante de bronz si rosu. Deficienta in fosfor in cloroplaste reduce procesul de fotosinteza.

Potasiul

  • Joaca un rol important in reglarea regimului hidric in celula.
  • Imbunatateste toleranta la seceta.
  • Imbunatateste rezistenta la frig.
  • Asigura rezistenta la boli fungice si daunatori.
  • Sintetizeaza proteinele, zaharul si grasimile.

Simptomele generale ale deficientei in potasiu se manifesta prin cloroze de-a lungul marginilor frunzei, urmate de rasucirea si brunificarea varfului. Deficienta in potasiu este localizata pe frunzele de la baza, mai batrane, din cauza mobilitatii mari a potasiului in planta. Plantele afectate sunt oprite din crestere, cu internodii scurte. Tulpina este firava si predispusa caderii. Rezistenta la boli si daunatori. Recolta slaba, de calitate scazuta.

Micronutrientii in plante si functiile acestora

Borul, fierul, manganul si zincul sunt cei mai importanti micronutrienti dintr-un organism vegetal.

Borul

  • Ajuta la transportul
  • Producerea de aminoacizi.
  • Formarea peretilor celulari.
  • Rodire.
  • Imbunatatirea calitatii culturilor.

Deficienta de bor la plante poate prezenta diverse simptome care includ cresterea scazuta a culturilor tinere, deformarea frunzelor, dezvoltarea petelor brune, inflorire slaba si cloroza sau ingalbenirea frunzelor. Aplicarea borului ar trebui sa fie inainte de stadiul de inflorire a culturilor, aplicarea ulterioara nu este benefica.

Fierul

  • Productia de clorofila.
  • Fotosinteza.
  • Compozitia enzimelor.
  • Influenteaza transferul de energie, reducerea si fixarea azotului.
  • Formarea ligninei.

Deficienta de fier in plante are ca rezultat dezvoltarea deficitara a culturilor, cloroza sau ingalbenirea frunzelor, slabiciune in timpul fructificarii si infloririi, ducand la productii mici.

Manganul

  • Este esential in ruperea moleculei de apa in procesul de fotosinteza, implicat in sinteza proteinelor si lipidelor.
  • Este cunoscut faptul ca este activator al unor enzime si are functia de catalizator in unele reactii.

Deficienta in mangan poate duce, de asemenea, la ingalbenirea venelor la frunzele tinere numite cloroza.

Zincul

  • Etapele incipiente ale dezvoltarii plantelor.
  • Dezvoltarea radaciniilor, semintelor si fructelor.
  • In procesul de fotosinteza.
  • Echilibrarea hormonilor plantelor.
  • Activitatea auxinelor.

Deficienta de zinc are ca rezultat cresterea slaba, reducerea lungimii de internodii, frunze tinere mai mici si ingalbenire pe partea inferioara a frunzelor.

Raportul optim intre elementele nutritive asigura o recolta mai mare chiar daca unul din factorii de vegetatie se afla in minim. Dezechilibrele produse de concentratii neechilibrate intre elementele nutritive pot provoca tulburari in metabolismul plantei manifestate prin scaderea recoltei, sensibilizarea la atacurile agentilor patogeni.

Drd. Ing. Angela Cristina AMUZA, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti pentru Revista Sanatatea Plantelor

Related posts

Leave a Comment