Tehnologia de cultură a rapiței – pregătire și semănat (1)
Factorul de umiditate și locul în rotația culturilor
Rapița are nevoie de mai multă apă pentru dezvoltarea sa decât culturile de cereale. Coeficientul său de transpirație variază de la 400 la 700. Folosește mai bine precipitațiile de toamnă-iarnă decât primăvara și are timp să formeze o recoltă înainte de debutul secetei de vară. Formarea de recolte mari este posibilă cu o cantitate anuală de precipitații de 500-700 mm. Cu cantități de precipitații de 400-500 mm pe an randamentul de rapiță este redus semnificativ. Rapița are nevoie de cea mai mare cantitate de umiditate în faza de înmugurire-înflorire. La un nivel insuficient de umiditate, are loc ofilirea fiziologică a mugurilor și apoi căderea, împreună cu florile. Lipsa de umiditate duce la o coacere premature. Datorită rădăcinii sale profund penetrante, rapița este capabilă să se asigure cu apă și substanțe nutritive din straturile mai adânci, precum și să compenseze condițiile climatice nefavorabile.
Rapița se seamănă în principal după orz, grâu, secară și mazăre. De exemplu, acestea sunt următoarele rotații de culturi:
- grâu de toamnă — rapiță — floarea soarelui;
- grâu de toamnă — secară — rapiță;
- mazăre — rapiță — grâu de toamnă — floarea soarelui;
- grâu de toamnă (secara de toamnă, orz de primăvară) — rapiță (mazăre, soia) — grâu de toamnă — floarea-soarelui;
- orz — porumb — rapiță — grâu de toamnă — floarea soarelui.
Nu se poate însămânța rapiță după sfecla de zahăr, floarea soarelui și varză, deoarece există pericolul răspândirii dăunătorilor și bolilor comune acestor culturi, în special putregaiul alb și cenușiu .
Buni predecesori ai rapiței sunt mazărea; satisfăcător — culturi de cereale; nefavorabil – ovăz, grâu de primăvară; inadmisibile sunt sfecla de zahăr, floarea soarelui, culturile de varză.
Atunci când alegeți o locație pentru rapiță, trebuie avut în vedere și faptul că această cultură este polenizată încrucișat și, prin urmare, necesită o izolare spațială de cel puțin 500 m de alte culturi de varză sau de alte soiuri de rapiță care diferă prin conținutul de acid erucic.
Un asolamentul cu rapiță de până la 33% față de unul unde ocupă doar 13%, duce la o creștere a daunelor plantelor prin verticilioză de la 0,4 la 29,6%, cilindrosporioza – de la 3,3 la 44,7%, putregaiul alb – de la 0,7 la 9,5%, fomoza – de la 2,5 la 5% , alternarioza – de la 2,2 la 4,1%. Revenirea rapiței în rotația culturilor după 4-5 ani face posibilă îmbunătățirea solului, reducând semnificativ contaminarea acestuia cu agenți patogeni de peronosporoză , alternarioză, fomoză, putregai alb și cenușiu, cilindrosporioza.
Dacă cultura revine după un an, deteriorarea plantelor de rapiță prin alternarioză în faza de silicvă verde ajunge la 80-100%, cu dezvoltarea bolii 39-46,5%; în cazul revenirii rapiței după doi ani, aceşti indicatori au fost de 62-76%, respectiv 20-41,2%; după trei ani — 36-44% și 6-11,5%; după patru — 20-32,5% și 1,5-4,5%.
Pregătirea solului pentru însămânțarea rapiței
Pregătirea solului pentru rapiță este cea mai importantă măsură care ar trebui să asigure conservarea umidității, nivelarea stratului superior cu o structură cu granulație fină și un control eficient al buruienilor.
Paiele (resturile vegetale) nu trebuie sa creeze probleme în timpul semănatului și a operațiunilor ulterioare, atât în cazul arăturii cât și în sistemul no-till. Este important să se efectueze prelucrarea principală cu 3-4 săptămâni înainte de semănat.
Una dintre principalele condiții pentru cultivarea rapiței este prelucrarea temeinică a solului înainte de însămânțare. La 20-25 de zile după arat, se efectuează pregătirea patului germinative, pentru a forma o structură fină (diametrul bulgărului nu mai mult de 3 cm, adâncimea brazdei – 2 cm).
Sistemul radicular se formează în straturile superioare ale solului. Reacționează rapid la lipsa de umiditate, deoarece nu absoarbe apa din straturile mai profunde ale solului.
Prelucrarea tradițională ar trebui să includă:
- dezmiriștit;
- aplicarea de îngrășăminte;
- arat la 22-25 cm (la 18-20 cm după cereal, 20-22 cm după alte culturi premergatoare) și discuit (cel mai târziu cu 2-3 săptămâni înainte de însămânțare);
- pregătirea patului germinativ, prin lucrări repetate cu grapa cu discuri sau combinatorul. Ultima lucrare se face la adâncimea de semănat și perpendicular pe direcția de executare a semănatului; 5) tăvălugire înainte de însămânțare;
- tăvălugire după semănat.
Adâncimea optimă de semănat este de 2-3 cm pe solurile cu textură grea şi 4-5 cm pe solurile uşoare.
Material semincer și perioada de semănare
Alegerea soiurilor și hibrizilor de rapiță este importantă pentru cultivarea cu succes a acesteia. În România, s-au impus hibrizii de rapiță comparativ cu soiurile tradiționale. Se preferă hibrizii de rapiță datorită toleranței ridicate la secetă, dar și faptului că acestea utilizează eficient substanțele nutritive. O atenție deosebită se acordă soiurilor și hibrizilor care nu conțin acid erucic (00), iar conținutul de glucozinolați din semințe este de până la 18-25 μmol/g.
Se folosesc numai semințe cu puritatea minimă de 98% și capacitatea germinativă minimă de 85%.
Semănatul are loc, de regulă, în perioada 1-15 septembrie în funcție de zonă. Deoarece rezistența la iarnă și productivitatea plantei scad atât în perioada de semănat timpuriu, cât și târzie, dezvoltarea plantei de rapiță trebuie să dureze cel puțin 60 de zile de la răsărire până la sfârșitul vegetației de toamnă, cu o temperatură totală de 600-800 °C. Trebuie prevenită creşterea exagerată în caz de condiţii favorabile şi expunerea plantelor încă din toamnă la boli şi dăunători. Nu se recomandă întârzierea semănatului după a doua jumătate a lunii septembrie.
Perioada de vegetație activă de toamnă a rapiței (înainte de trecerea temperaturii medii zilnice sub +2 °C) pentru a asigura formarea parametrilor optimi ai plantei este de 90-110 zile.
Pentru a obține randamentul maxim, este necesar să se asigure dezvoltarea optimă a rapiței înainte de debutul iernii, astfel încât să fie îndeplinite următoarele condiții: densitate de 30-50 plante/m², plante puternice cu 8-10 (12) frunze, rădăcină cu un diametru de >8 mm și lungime >20 cm.
În timpul dezghețurilor și după pornirea în vegetație în primăvară, activitatea enzimatică din interiorul celulelor crește, iar rezistența la frig a rapiței scade. Dacă avem parte de un îngheț târziu, atunci plantele de rapiță de iarnă pot muri la o temperatură de -6 … -8 °C.
Cealaltă parte a articolului va fi dedicată nutriției rapiței.
