Statistica ne spune că, în România, în medie, un agricultor câștigă lunar 998 lei. Pentru comparație, un șomer câștiga, anul trecut, 911 lei pe lună, un pensionar 1.624 lei, iar un salariat avea venituri medii de 2.625 lei pe lună.
Cum se ajunge ca un agricultor să aibă venituri mai mici de 1.000 lei pe lună? Cine sunt agricultorii care intră în această statistică? Logic, în rândul agricultorilor se află cei care locuiesc în mediul rural și care lucrează, fără contracte de muncă, pentru fermieri, dar și propriul teren.
De ce au venituri de sub 1.000 lei pe lună? Pentru că nu au ferme viabil economic, nu au un venit constant și nici contract de muncă.
Îi găsim vânzând produsele pe care le obțin în gospodărie pe marginea drumurilor naționale. Agricultorii din statistici cultivă terenul pe care îl au și valorifică o parte din produsele obținute în piețe sau direct către consumatori. Totodată, agricultorii sunt cei care consumă bunuri pe care le produc în propria gospodărie. Autoconsumul este o parte importantă din consumul total al celor care locuiesc în mediul rural și este doar parțial suprins în statistici.
Avem și tractoriști sau mecanizatori care câștigă 1.000 euro pe lună, avem ingineri agronomi sau medici veterinari care au salarii mai mari decât media pe țară și avem muncitori în ferme care câștigă mai mult decât salariul minim.
Problema agricultorilor este aceea că sunt o categorie specială. Ei reprezintă, de fapt, ceea ce se numește agricultura de subzistență. O agricultură de subzistență cu venituri pe măsură.
Agricultorii și agricultura de subzistență ar trebuie să se schimbe. Dacă nu se vor schimba, un agricultor se va întreba, la fel ca acum: de ce să mă duc să muncesc dacă voi câștiga tot cât un șomer? Până să se schimbe ceva, statul se va face în continuare că nu vede, iar agricultorii vor trăi de pe o zi pe alta.
text adaptat, preluat de la RFI
