De ce este importanta consultanta agricola? In Romania avem14 Camere agricole „private” care nu sunt funcționale în practică
Necesitatea fermierilor de a accesa servicii de consultanță agricolă apare în contextul în care, pentru a-și face meseria cu succes, aceștia au nevoie atât de cunoștințe specifice domeniului agricol – spre exemplu, diagnosticarea şi combaterea unor boli sau dăunatori, cât și de competențe ce țin de management-ul unei afaceri, precum întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru obţinerea unui credit.
De aceea, serviciile de consultanță agricolă reprezintă un element vital în domeniul transferului informațional şi tehnologic în agricultură, oferind fermierilor informaţii care pot contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al acestora şi al populaţiei din mediul rural.
14 Camere Agricole „private” care nu sunt funcționale în practică
În acest moment, sistemul de consultanță agricolă din România este compus din sistemul public – compartiment de consultanță în cadrul celor 41 de direcții pentru agricultură județene (coordonate tehnic și metodologic de MADR), 280 de centre comunale de asistență tehnică în cadrul primăriilor, dar și din 14 Camere Agricole private, ale fermierilor, în 14 județe (dar care nu sunt funcționale în practică).
Pe lângă entitățile publice și private, există și institutele de cercetare agricolă, cu personal calificat, specializat în funcție de domeniul de cercetare predominant la nivelul institutelor.
In România, construcția unui sistem de consultanță agricolă funcțional și performant reprezintă o urgență, nu doar din perspectiva nevoilor de dezvoltare ale fermierilor, ci și din însuși accesul României la viitorele fonduri pentru agricultură post-2020.
Consultanța trebuie să fie accesibilă la firul ierbii, să fie în proximitatea fizică a fermierului. În România există 2686 de comune și doar 450 de Centre de Consultanță Agricolă Locală (care de obicei sunt reprezentate de un singur inginer agronom de la primărie). Problema resurselor umane în consultanța agricolă nu mai poate fi ignorată: acum un consultant agricol din sistemul public deservește 12000-13000 de fermieri înscriși pe listele APIA. Experiența statelor europene arată că o proporție optima ar fi de 1 consultant la 65-100 fermieri.
În special în aceste vremuri în care se vorbește despre „smart agriculture”, tehnică de înaltă precizie, agricultură de înaltă valoare adăugată, dar și de scheme de marketing a producției agricole din ce în ce mai sofisticate, instrumente financiare disponibile fermierilor – devine evidentă nevoia ca fermierii să aibă acces la toate aceste noutăți și inovații. Toate acestea sunt cu atât mai relevante într-o țară ca România, ale cărei numeroase ferme mici și mijlocii trebuie să producă cu adevărat inteligent pentru a putea fi competitive și pentru a rezista pe piață.
Ritmul schimbărilor în mediul economic, tehnologic sau social în care exploataţiile îşi desfăşoară activitatea a devenit, în secolul 21, atât de alert, încât fermierii și întreprinzătorii din domeniul agroalimentar au nevoie de sprijin specializat pentru a ține pasul și a integra în activitate toate aceste noi tehnologii, practici și modele de business.
Serviciile de consultanță (extensie) agricolă reprezintă un element vital în domeniul transferului informațional şi tehnologic în agricultură, oferind fermierilor informaţii care pot contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al acestora şi al populaţiei din mediul rural.
Există 3 mari domenii de consultanță și extensie agricolă de care România are nevoie:
- sprijinirea agricultorilor pentru accesarea fondurilor europene, asigurarea procedurilor birocratice etc.
- consultanță în producția vegetală și animală;
- consultanță pentru problemele juridice, de cadastru, studii de fezabilitate, marketing, management, instruire etc.
La întrebarea „Dacă ai nevoie de consultanță tehnică în agricultură, la cine ai apela?”, 28% dintre respondenţi au spus Camerele Agricole, 18% au indicat ziarele, televizorul şi Internetul, 17% un consultant privat/firmă de consultanţă, 16% au zis că l-ar întreba pe specialistul agronom de la primărie, 10% un furnizor de materii prime, alți 10% ar întreba un vecin sau un prieten mai experimentat, iar 1% ar apela la un universitate agricolă/colegiu/centru de cercetare.
Modelele altor state în domeniul consultanței agricole
Polonia
Sistemul de consultanță agricolă din Polonia este considerat unul dintre cele mai solide la nivel european. Încă din perioada comunistă, Polonia avea un sistem de consultanță agricolă viabil bazat, în mare măsură, pe dezvoltarea și introducerea metodelor moderne de consultanță pentru fermieri.
În perioada 1990-2010 sistemul de consultanță agricolă din Polonia a fost reformat, în mare parte cu sprijin financiar și tehnic din partea SUA, Danemarca, Irlanda, Germania, Austria și Olanda13. Tot în această perioadă au fost înființate Centrele de Consultanță Agricolă Regională (ODR), cu rol în sprijinirea directă a fermierilor.
În acest moment, arhitectura instituțională în acest domeniu este compusă din:
• Centrul de Consultanță Agricolă (CDR) la nivel central;
• 16 Centre de Consultanță Regională (ODR);
• 16 Camere agricole ale fermierilor (IR);
• 163 de organizații de consultanță privată și ONG-uri.
Centrul de Consultanță Agricolă este principala instituție publică la nivel național în domeniul consultanței agricole și se află în subordinea Ministerului Agriculturii. Dintre activitățile sale principale, cele mai importante sunt: consultanță în materie de eco-condiționalitate, monitorizare și controlul calității serviciilor de consultanță, actualizarea bazei de date a consultanților agricoli certificați, pregătirea materialelor necesare instruirii consultanților și fermierilor. ODR-urile sunt cele mai importante instituții publice de consultanță agricolă din Polonia, dat fiind că activitatea lor constă în oferirea de consultanță individuală fermierilor. Practic, dintre cei 3454 consultanți, 232 sunt consultanți de teren care sprijină direct fermierii în funcție de nevoile fiecăruia.
Camerele Agricole sunt entități independente ale fermierilor și apar în Polonia în 1996, ca urmare a procesului de reformă, cu scopul de a reprezenta interesele membrilor. În prezent, IR-urile au un rol important în formularea politicii agricole și participă la implementarea acesteia. Sursele de finanțare ale camerelor agricole poloneze includ taxa plătită de fermierii membri, precum și sume care provin din implementarea unor proiecte naționale sau finanțate de UE. Camerele agricole au la acest moment 136 de consultanți care oferă consultanță gratuită fermierilor.
La nivel de sistem, finanțarea consultanței agricole în Polonia este mixtă. În 2012, 56% din fondurile pentru consultanță agricolă proveneau de la bugetul de stat, 1,2% fonduri UE, și 25% de la beneficiarii serviciilor (fermieri, oameni de afaceri și organizații de fermieri). Din studiile consultate pentru acest raport referitoare la sistemul de consultanță agricolă din Polonia, se poate concluziona ca acesta este un model de bună practică pentru Europa de Est, din perspectiva funcționalității și a performanțelor. În continuare Polonia beneficiază de sprijin financiar și tehnic din partea SUA și World Bank pentru a-și îmbunătăți sistemul de consultanță agricolă.
Ungaria
Spre deosebire de Polonia, în Ungaria serviciul de consultanță agricolă a apărut începând cu anii 1990, și, conform Global Forum for Rural Advisory Services15, în 2005 a început procesul de reformă.
În prezent arhitectura instituțională în acest sector este compusă din:
Sistemul public: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are în subordine Institutul de Training și Consultanță (care se ocupă cu organizarea și coordonarea activităților de consultanță), 7 centre regionale de consultanță (care oferă consultanță și servicii de formare profesională fermierilor la nivel regional), 51 de centre teritoriale de consultanță la nivel local, precum și agențiile agricole județene și centre de cercetare.
Sistemul privat:
• Camera de Agricultură, Alimentație și Dezvoltare Rurală a Ungariei16 care are în subordine 19 camere agricole regionale. Acestea oferă sprijin membrilor și altor producători prin intermediul unei rețele de 202 consultanți;
• Asociațiile de producători; asociațiile de fermieri și cooperative agricole. De exemplu, producătorii și distribuitorii de mașini și echipamente agricole organizează expoziții, demonstrații și distribuie informații cu privire la produsele și metodele de utilizare a acestora și, uneori, furnizează consultanță gratuită, în special pentru marii producători, cu scopul de a-și extinde afacerile.
• Companii de consultanță agricolă care oferă o varietate de servicii de consultanță, formare profesională, sprijin în creare de planuri de afaceri și agro-business.
Sistemul de finanțare este mixt în Ungaria, principalele surse de finanțare a consultanței agricole fiind: fondurile publice (la nivel național sau regional), finanțare privată (plăți directe pentru servicii de la fermieri, ONG-uri), și fonduri UE.
Conform studiilor în domeniu, cu toate că în Ungaria sistemul de consultanță agricolă se adaptează treptat evoluțiilor în domeniu, acesta se confruntă încă cu o serie de neajunsuri. În principal, există o lipsă de încredere între agricultori și consilieri în ceea ce privește calitatea inconsecventă a serviciilor de consultanță oferite. De pildă, fermele mari au consultanți proprii, deci nu apelează la serviciul public de consultanță, iar fermele foarte mici nu solicită practic consultanță tehnică.
Franța
Sistemul de consultanță și informare agricolă din Franța are 3 componente:
• camerele agricole
• cooperativele de fermieri
• companiile private de consultanță
Camerele agricole sunt actori-cheie în dezvoltarea economică în zonele rurale din Franța. Ele au fost înființate în 1924 cu scopul de îmbunătăți situația economică în rural și de a oferi reprezentativitate agricultorilor, silvicultorilor și comunităților rurale.
Camerele agricole sunt instituții publice și se implică activ în majoritatea sectoarelor agricole din Franța. Principalele activități desfășurate includ informarea, consultanța, instruirea, sprijinirea fermierilor prin intermediul grupurilor permanente de lucru (există aproximativ 1800 grupuri permanente).
Camerele agricole în Franța sunt organizate pe 3 niveluri:
1. național/central – Adunarea Permanentă a Camerelor Agricole (APCA)
2. regional – 13 camere agricole regionale
3. județean – 89 camere agricole județene („département”).
APCA este activă încă din 1935 și coordonează activitățile camerelor agricole din Franța. De asemenea, APCA gestionează o serie de servicii comune la nivel regional și județean precum: sisteme de informare, o platformă online dedicată agroturismului și produselor agricole locale („Bienvenue à Ferme”), un centru de instruire pentru consultanții agricoli („Resolia”). Dintre cei aproximativ 8 000 de angajați permanenți ai camerelor agricole, 175 sunt angajații APCA.
Camerele agricole regionale și cele județene oferă servicii de consultanță la nivel local. Cele mai importante activități ale acestora includ: crearea și dezvoltarea de noi business-uri, consultanță pentru ferme aflate în dificultate, gestionarea juridică și a activelor pentru ferme.
În principal, camerele agricole din Franța sunt finanțate din fonduri publice și îmbină diferite surse: 50% dintre acestea provin dintr-o taxă pe terenuri, subvenții provenite de la Ministerul Agriculturii, contracte cu autoritățile locale (regiuni și județe).
Așa cum arată studiile în domeniul consultanței agricole, camerele agricole au un rol important în dezvoltarea activității rurale din Franța. Camere contribuie inclusiv la dezvoltarea agriculturii ecologice și la promovarea produselor agricole locale.
O concluzie amară
In concluzie, construcția unui sistem de consultanță agricolă functional și performant în România reprezintă o urgență, nu doar din perspectiva nevoilor de dezvoltare ale fermierilor, ci și din însuși accesul României la viitorele fonduri pentru agricultură post-2020.
Astfel, îmbunătățirea performanțelor (calitative și numerice – număr de fermieri consiliați / formați) consultanței agricole în România este unul dintre elementele-cheie pentru implementarea cu succes a viitorului Plan Național Strategic post-2020. Fermierii au nevoie de sprijin, în afară de domeniile clasice, și de cunoștințe în domenii foarte noi, esențiale pentru a respecta regulile, dar și pentru a fructifica oportunitățile viitoarei PAC privind eco-condiționalitățile, bunăstarea animalelor, energie regenerabilă, Organisme Modificate Genetic, agricultură de precizie, bioeconomie, IMM-uri în mediul rural. Pe toate acestea este nevoie de investiții în formarea consultanților din sistemul public de consultanță.
Fermierii sunt relativ confuzi cu privire la sursa la care ar trebui să apeleze pentru diversele tipuri de consultanță pentru afacerea lor, paleta fiind eterogenă în acest sens – de la Camere agricole, la consultanța privată și la media. Aceste evaluări a nevoilor fermierilor, atât din punct de vedere al conținutului de knowhow necesar, cât și al surselor preferate de consultanță agricolă, trebuie actualizate și construit în funcție de acestea. Pentru a veni în sprijinul fermierilor, este necesar să se dezvolte un sistem de consultanță integrat într-un ecosistem regional care să aibă în componență și clustere, universități, centre de informare institute de cercetare etc.
Mai mult, consultanța trebuie să fie accesibilă la firul ierbii, să fie în proximitatea fizică a fermierului. În România există 2686 de comune și doar 450 de Centre de Consultanță Agricolă Locală (care de obicei sunt reprezentate de un singur inginer agronom de la primărie). Problema resurselor umane în consultanța agricolă nu mai poate fi ignorată: acum un consultant agricol din sistemul public deservește 12 000-13 000 de fermieri înscriși pe listele APIA.de fermieri. Experiența statelor europene arată că o proporție optima ar fi de 1 consultant la 65-100 fermieri.
In prezent, la nivelul direcțiilor agricole nu există suficienți consultanți (un consultant trebuie să asigure consultanță pentru aproximativ 12 000 fermieri), iar fermierii sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari pentru a beneficia de serviciul de consultanță agricolă, motiv pentru care de multe ori ajung să renunțe la acest serviciu.
Experiența statelor europene relevante pentru România cu privire la consultanța agricolă – câteva dintre care au fost descrise mai sus – arată că în mod ideal, sistemul public de consultanță este complementar sistemul privat accesibil fermierilor.
Consolidarea dimensiunii private a consultanței agricole poate să îmbunătățească calitatea serviciilor prestate către fermieri, atragerea de profesioniști în pozițiile de consultant, updatarea continuă a expertizei consultanților etc.
O ultima remarca: dezvoltarea liceelor agricole ca centre zonale de consultanță
În ultimii ani au existat initiative legislative și proiecte ale societății civile de revitalizare a învățământului profesional și tehnic (ÎPT) agricol (inițiativa reluării dublei subordonări a liceelor agricole de către MADR și Ministerul Educației, învățământul dual, programul „Liceele agricole – hub-uri pentru dezvoltarea fermelor mici și mijlocii etc) care converg către obictivul revitalizării liceelor agricole. Există premisele ca aceste intituții de învățământ să fie re-valorizate și dezvoltate în direcția transformării unui centru de resurse nu numai pentru viitorii fermieri, ci și pentru adulții din agricultură. Există licee care încă au o bază de practică, fermele didactice – un element esențial pentru organizarea unor cursuri de formare agricolă de calitate pentru adulți.
În plus, multe dintre aceste licee au început în ultimii ani o colaborare cu autoritățile locale, care au recunoscut potențialul lor în domeniul informării și formării fermierilor, incubării de start-upuri în agricultură, atragerii de expertiză din zona de cercetare etc și au început să le sprijine în acest domeniu.
