FERMIERII ROMÂNI ȘI COPA COGECA. DESPRE POLITICI AGRICOLE ȘI STRATEGIE
Organizațiile fermierilor români reunite sub forma Alianței pentru Agricultură și Cooperare au devenit începând cu 29 septembrie 2020, membre cu drepturi depline ale organizației COPA COGECA, cea mai mare structură asociativă europeană de profil, o realizare importantă și de recunoscut pentru agricultura românească. Aceasta este ideia de bază a comunicărilor oficiale atât ale ministerului agriculturii, dar și ale organizațiilor de profil.
Acum fiecare cu părerea lui și este de respectat, dar totuși este bine să punem un pic lucrurile pe făgașul real, deoarece la prima vedere apartenența la o astfel de structură poate fi benefică, dar mai sunt momente și nu puține în care medierea intereselor divergente dintre organizațiile din diferitele țări, pot naște tensiuni.
Din comunicatul Alianței reținem printre altele că ,,COPA și COGECA promovează interesele a mai mult de 28 de milioane de fermieri și familiile acestora, dar și aproximativ 38.000 de cooperative. ”
Nu știu ce s-a dorit a se spune prin această afirmație, dar îmi aduc aminte de o declarație a d-lui Dragoș Telehuz de la APPR făcută la EUROFERMA, care spunea că după opinia domniei sale, la comunicare trebuie lucrat de către organizații (este drept domnia sa se referea la APPR, extinderea îmi aparține), iar eu spun că acesta este un exemplu. De ce spun asta?
Fiindcă toate cele 27 de țări comunitare au doar 10,5 milioane de ferme, din care circa 30% sunt în România, adică circa 3 milioane. Din România organizațiile care devin membre ale COPA COGECA au doar 3500 de fermieri după ce reiese din comunicatul oficial. Chiar dacă în restul țărilor toții fermierii ar fi membri ai COPA COGECA tot nu ar ieși cei 28 de milioane, dar poate s-a dorit a se pune și familiile și de aici începem precum steagurile lui Caragiale. Dar așa se întâmplă când se fac lucrurile repede și fără a se face corelații între informații și modul de transmitere.
Dar poate nu asta este foarte important, ci faptul că s-a ales COPA COGECA (sau alții au ales pentru fermierii români?) și la un moment dat, dl Ionel Arion într-un schimb de replici la Agro TV cu dl Laurențiu Baciu, spunea că nu s-a dorit de exemplu afilierea la ELO deoarece printre altele acolo sunt doar proprietarii de pământuri și de păduri și în plus aceasta nu este prezentă în toate grupurile de dialog social.
Poate ar fi meritat în prealabil o analiză la cele afirmate, deoarece cei 3500 de fermieri despre care se afirmă că fac parte din structurile Alianței, mulți dintre ei sunt proprietari de pământuri și mari exploatații, adică nu au interesele unui fermier francez sau german cu 80 -100 ha, când ai noștrii pot avea 500 sau 5000 ha. Sunt convinși marii noștri fermieri că interesele lor ca exploatații sunt la fel ca ale acestor mici fermieri, sau mai degrabă ca ale marilor proprietari de terenuri din Europa?
De exemplu fermierii mici din aceste țări sunt adepții plafonării subvențiilor, lucru care nu cred că este acceptabil pentru membrii Alianței de la noi și va fi greu să se obțină o majoritate favorabilă în cadrul unei asociații mamut precum COPA COGECA, dar bineînțeles că ni se va spune ce știm noi, față de ce știu cei care acolo s-au adăpat la izvorul cunoașterii absolute.
Apoi avem noile cerințe comunitare care se doresc să fie implementate, unde spre exemplu creșterea suprafețelor ecologice poate fi mult mai ușor de făcut prin implementarea sistemului în cazul fermelor de 50-100 ha, decât în cazul exploatațiilor de 1000-3000 ha, deci ce vom face? Cum vom obține noi sprijin, când toate țările vestice doresc prin aceste măsuri să obțină acordul populației pentru creșterea subvenționării micilor exploatații agricole pentru a avea venituri decente, dar în cazul fermelor mari cerințele tehnice sunt greu de aplicat, iar nevoia de subvenții se dorește a fi limitată.
Ar mai fi un aspect, legat de ce își doresc fermierii din organizațiilor membre ale Alianței și unde avem situații în care aceștia nici măcar nu au fost întrebați dacă vor să facă parte din COPA COGECA, nici formal, nici informal, iar despre reprezentativitatea conducerilor la noi se înțelege că odată ales, nu mai trebuie să fie întrebat și membrul de rând dacă dorește sau nu astfel de lucruri. Liderii noștri în mare parte consideră că organizațiile sunt pe persoană fizică, iar în cazul unor alegeri se aplică principiul lui Stalin, adică ,,votează pe cine vrei și va ieși cine trebuie”, deci nu trebuie să ne mai pierdem în astfel de mărunțișuri și mergem mai departe. Drept este că și ministerul (sau o parte din cei care contează) închid ochii la astfel de situații.
Să nu se înțeleagă că eu aș ține partea unei alte asociații europene, eu ceea ce vreau să subliniez că din mesajele publice, nu reiese existența unei analize serioase de ce s-a optat pentru COPA COGECA și nu pentru o altă organizație, iar scuza permanentă că este cea mai mare și influentă este pentru cei care nu au ,,citit o carte”, deoarece pe acest principiu toți am conduce o singură mașină, sau deloc, sau toți am avea același tip de casă, ceea ce este departe de rațiunea umană.
Acum despre interesele fermierilor români pot fi multe de spus, dar este bine să înțeleagă toată lumea că deciziile pe plan intern se iau de către minister, Guvern și Parlament, iar la nivel comunitar de Comisia Europeană și Parlamentul european după caz, deci în nici una din formule nu se iau de organizațiile profesionale.
Este foarte adevărat că această organizație (la fel ca și celelalte) participă la consultări și face lobby pentru anumite decizii, dar să nu credem că reprezentanții acesteia vor veni în România și vor dormi pe treptele ministerului să rezolve problema despăgubirilor la secetă, să convingă Guvernul să dea o reglementare pentru arendă sau asigurările agricole și nici să convingă ministerul mediului să împuște mistreții.
Eu sunt de acord că trebuie să fim prezenți pe plan internațional și să ne facem auziți, dar pentru asta trebuie întâi să știm să comunicăm strategii, programe și politici agricole, capitol la care pe plan intern organizațiile nu sunt prezente public deloc și mai mult aceste documente trebuiesc făcute, dezbătute, adaptate și susținute de către fermieri, dar pentru asta trebuie să ai o politică activă de atragere acestora, altfel manifestată decât prin veșnica acuzație a lipsei de implicare, după care fermierul nu mai are dreptul decât de a plăti cotizația și a asculta, în rest nimic.
Mai mult, este destul de dificil să crezi că afară vei fi respectat când tu nu poți convinge ministrul agriculturii să se bată pentru a salva fermierii de la faliment într-un an cu secetă extremă ca acesta de acum și afară de 2-3 comunicate și acelea făcute în fugă după tramvai, în rest doar mimezi discuțiile pe teme care oricum sunt desuete și imposibile, cum sunt acum pe tapet proiectele de OUG pentru starea de calamitate care nu se poate aplica retroactiv sau amânarea ratelor la credit, o iluzie prea mult și ,,obscen” vânturată.
Păi putem noi să ne comparăm cu asociația ,SPARANGHELUL” care a mobilizat întreaga Europă în timp de pandemie, de s-au deschis aeroporturi, s-au găsit lucrători și s-au transportat în timp ce autoritățile noastre au luat poziție de drepți la cererile personale ale doamnei Merkel, de s-au constipat pentru câteva zile bune?
Credem noi că ne comparăm cu fermierii francezi care au primit 100 milioane de euro pe an subvenții suplimentare doar pentru creșterea suprafețelor de leguminoase, sau pentru accesarea de fonduri pentru despăgubiri de secetă, în condițiile în care nimeni nu îi acuză pe fermieri ce au făcut de nu irigă?
Iar aceste lucruri nu le-a făcut COPA COGECA, dar organizațiile acestor fermieri francezi sau germani sunt respectate în întreaga zonă comunitară, fiindcă au organizare și lideri care știu a face lucrurile, în timp ce la noi, unii după zeci de an de activitate au organizațiile în moarte clinică.
Se vorbește că participarea organizațiilor din România la COPA COGECA se va face sub formula existenței a 12 poziții în grupurile de dialog civil și plus o poziție de vicepreședinte. Tot așa se vorbește, pentru a se ,,acoperii un pic mirosul”, că ministerul a plătit pentru România, asta însemnând că ar putea participa orice organizație când dorește și are timp, dar din câte se vede pe site-ul COPA COGECA acolo nu sunt membre diferite țări, ci asociații (mai bine zis în cele mai multe cazuri sunt camerele agricole) din diferite țări, ceea ce este cu totul altceva.
Aici voi face o singură mențiune, în sensul că L72/2020, permite decontarea unor facturi doar ale organizațiilor profesionale, deci prostia asta că s-a plătit pentru România și participă cine vrea, este ori pentru a se acoperi un miros ,,pestilențial”, ori arată o lipsă de cunoaștere crasă a principiilor contabile inclusiv pentru organizații, iar Curtea de Conturi îi va lămuri în scurt timp pe autori cum ar fi trebuit să stea treaba. Legat de aspectele legale, vom mai vorbi, fiindcă sunt mult prea multe de spus.
Revenind, la noi cum va fi, vor merge acolo mai multe organizații și cine ajunge primul ocupă locul pe scaun? Oare de ce doar Alianța ar avea dreptul de a participa la aceste grupuri de dialog, pe zootehnie de exemplu și nu asociația Holstein.ro sau FCBR sau altă asociație de profil? Sau pe scaun cum se vor aseza 5-6 asociații cu același obiect de activitate la aceleași grupe de dialog, prin rotație, iar când va fi exercitat votul cine va vota, cel care pune mâna primul pe buton?
Spun asta nu că ar fi vina Alianței, fiindcă nu am informații în acest sens, dar cred că ministerul ar fi trebuit să stabilească care sunt condițiile de respectat dacă se solicită bani publici pentru achitarea cotizației și ar fi trebuit statuat un mecanism prin care interesele tuturor fermierilor să fie apărate la COPA COGECA și nu doar ale unora, fiindcă banii sunt din impozitele tuturor, nu din cotizațiile unor organizații.
Acum ca să mergi la COPA COGECA trebuie să ai echipe de specialiști pe domenii, care să fie capabili să genereze o strategie și apoi să desprindă din acea strategie direcții de politici agricole, dar acest lucru la noi nu se întâmplă de 30 de ani, iar ultimul exemplu este acest an, când pentru noul PNS s-a făcut o analiză SWOT și apoi o analiză a nevoilor, dar în raport cu ce strategie, adică mai pe înțelesul tuturor trebuie să clarificăm ce vrem să facem cu agricultura noastră, ce vrem să dezvoltăm. Proiecte de strategii s-au tot făcut, ultima era de prin 2014-2015, făcută de academicienii Hera și Otiman (și colaboratorii), dar credeți că a ținut cont cineva de ea?
Problema nu este să stabilești niște axe pe care să cheltui banii comunitari, problema este ca după aceea să ai o creștere de performanță de pe urma acestor investiții, iar din păcate experiența primelor doua cicluri europene arată că situația nu a evoluat bine, ci are multe sincope, iar asta o spun specialiștii angajati de MADR pentru a face evaluarea impactului fondurilor europene.
Sincer aș fi foarte bucuros să vedem 12-20 de CV impresionante de specialiști care sunt angajați de aceste organizații pentru a participa la reuniunile grupurilor de dialog și plus o linie de logistică acasă care să lucreze la redactarea documentelor sau implementarea lor în relația cu autoritățile publice, dar tare cred că voi rămâne cu dorința.
De câte strategii avem implementate și de câtă pricepere dispunem ca țară, am ajuns să importăm de peste 700 milioane de euro carne de porc, am ajuns să importăm de peste 250 milioane de euro legume și fruncte, am ajuns să importăm peste 30.000 to de pastă de tomate fiindcă nu suntem în stare să gândim un lanț de producție și procesare, cum nu suntem în stare să ne asigurăm necesarul de grâu durum pentru paste făinoase și importăm peste 70% din necesar, iar de altele ce să mai discutăm. Astea sunt strategiile și politicile agricole făcute de autorități și organizațiile profesionale de la noi?
A mai venit odată cineva și a spus public că are peste 10.000 de specialiști și a dispărut de pe harta politică în scurt timp de la afirmație, de aceea eu cred că liderii de organizații ar trebui să fie mai circumspecți în afirmații, în condițiile în care sunt organizații care nu au bani de azi pe mâine, dar să plătească bilete de avion și cazare pentru 12 specialiști, plus echipa de logistică din țară.
Personal nu cred că accederea în această organizație are la bază interesul fermierilor români așa cum a fost organizată acțiunea, ci are la bază niște interese mult mai mărunte și care în perioada următoare vor ieși ușor, ușor la suprafață, iar atunci vom vedea exact cum stăm.
Dar sunt primul care voi aplauda dacă se va dovedi că m-am înșelat, cum aplaud și acum faptul că am devenit membri, dar ce vom face pentru a fructifica această șansă?
Parafrazând o reclamă de succes, am putea spune ,,scump domnule, scump, dincolo era mai ieftin”. Oare așa o fi sau reușim să demonstrăm contrariul, dar nu prin vorbele unui eventual lider de organizație opărit de incompetență, că din astea avem destule, ci prin fapte și realizări, altele decât cele pe care le căutăm cu lupa.
Autor: Dr ing Ștefan Gheorghiță
