Productivitatea este cheia! Solul este atelierul de bază al muncii unui fermier.
În lupta pentru îmbunătățirea rentabilității producției vegetale este necesar să se țină cont atât de factorii care influențează reducerea costurilor, cât și de creșterea randamentului. Cel mai bine este atunci când raportul dintre costurile de producție și randamente este optimizat.
Când luați în considerare modalități de reducere a costurilor ar trebui să căutați, printer altele, metode de gestionare a azotului în producția de cereale. Gestionarea rațională a azotului trebuie să fie una dintre cele mai mari preocupări pentru fermieri.
Pentru a crește randamentul, trebuie să vă concentrați pe reglarea pH-ului solului, optimizarea fertilizării, reducerea efectelor secetei și selectarea soiurilor/hibrizilor.
Deciziile dumneavostră nu trebuie sa se bazeze pe ierarhii stabilite de piață și de publicitate.
Acordați o mare importanță fertilizării!
Faceți fertilizarea în funcție de rezultatul analizelor de sol (și plantă), a senzorilor, a softurilor ce oferă și interpretează imagini satelitare.
Din păcate, cei care fac analize de sol își dau o importanță prea mare, iar fermierii primesc uneori informații incorecte.
Fermierii care au decis să calculeze doza de azot pe baza unui studiu agrochimic “vor fi în schimb obligați să folosească metoda DAPE, adică Doze de azot păguboase economic, mai mari și mai puțin profitabile. Motivul este acesta: vor calcula cât azot este disponibil pentru plante în sol până la adâncimea de 60-100 cm, măsurând carbonul organic din stratul arabil 0-20 cm” (H.V. Hălmăjan). Atenție, pe adâncimea 0-150 cm se poate găsi azot! Acest azot mineral, aflat în sol, nu este măsurat de regulă în analize pentru a fi inclus în cantitatea de azot necesară pentru a obține producția dorită. În concluzie, la calcularea dozei de azot se măsoară carbonul organic din sol din care se estimează procentul de humus, folosit pentru calculul IN, care, introdus într-o formulă complexă, ne arată care este doza de azot optimă economic, DOEN.
Azotul din sol nu se măsoară, ci se estimează! Azotul trebuie măsurat, nu estimat!
Un alt păcat al celor care fac analizele de sol, parte din ei fiind și furnizori de inputuri, este că recomandările pentru fertilizare pe care le fac țin cont de producțiile sperate de fermieri, dar nerealizabile deocamdată, ceea ce determină cheltuieli nejustificate! Prieteni fermieri, când stabiliți ținta de producție, calculați media ultimilor 3 ani normali la care adăugați 1,5-2 to/hectar, pentru primul an. Dacă se realizează producția planificată, mai puteți adăuga pentru anul viitor încă o tonă, o tonă jumate la hectar.
Deci, analizele de sol trebuie efectuate corect, interpretate corect și validate prin experiențe în camp!
Analizele agrochimice rezolvă problema numai în cazul în care sunt completate de stabilirea bonității terenului. Fără o bonitate corectă dozele ar putea fi prea mari și se cheltuie astfel bani în plus pe îngrășăminte, iar dacă doza este prea mica se pierde producție!
Azotul din sol poate fi o determinare inutilă dacă analizele din sol se fac din probe de sol recoltat numai din stratul arabil (0-20 sau 0-30 cm) odată la 4-5 ani. Asta pentru că, așa cum am mai spus, se ignoră azotul din profilul 30-90 cm. Este o constatare făcută încă din 1989 de către Vintilă și colaboratorii care au găsit următoarele cantități de nitrați pe un cernoziom din Jimbolia, Timiș, la cultura grâului cu 10 zile înainte de fertilizarea de primăvară (H.V.Hălmăjan):
- 80 kg N/ha pe adâncimea 0-30 cm;
- 35 kg N/ha pe adâncimea 30-60 cm;
- 20 kg N/ha pe adâncimea 60-90 cm.
În total 135 kg N/ha!
De ce se recomandă ca executarea unui studio agrochimic să se limiteze la calcularea DOE pe adâncimea de 0-20 (am văzut într-o reclama recentă că unii se laudă că ei iau probe pe adâncimea 0-30 cm…)? Le-o fi lene să se ducă la 30-60 sau 60-90? Sau trebuie ca fermierul să nu știe cât azot mineral are în sol?!
În calcul trebuie luat și azotul aflat la adâncimi mai mari de 20 cm! Metodologia de realizare a planurilor de fertilizare ar trebui revizuită!
În concluzie, diferențele dintre azotul din sol și cel estimat de către firmele ce fac analize de sol sunt pierderi pentru fermieri!
Notă: Articolul de față nu se referă La OSPA (Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice).
