Făinarea viţei de vie

fainarea vitei de vie

Făinarea viţei de vie Uncinula necator – Forma conidiană (Oidium tukeri)

Făinarea sau oidiumul viţei de vie, este astăzi des întâlnită în toate podgoriile ţării, fiind considerată ca o boală ce depăşeşte în unii ani, pierderile produse de mană. Severitatea atacului de făinare într-un sezon depinde de rezerva biologică din anul precedent, condiţiile climatice şi capacitatea viticultorului de a controla atacul încă de la începutul sezonului.

Dezmugurit – Debutul infloritului:

Simptomatologie

Primăvara, începând cu fenofaza de 5-6 frunzuliţe, lăstarii care apar din mugurii contaminaţi în anul precedent au creşteri reduse (scurt-nodare), cu frunze crispate. La soiurile foarte sensibile, lăstarii capătă un aspect caduc cunoscut sub denumirea de „drapel”.

Infecţiile de oidium pe frunze au, în general, un caracter de focare localizate.

Primele manifestări ale atacului sunt caracterizate prin apariţia unor pete uleioase, pe partea superioară a frunzelor (adesea similare cu petele uleioase de mană) şi o înnegrire a nervurilor pe faţa inferioară a frunzelor în dreptul zonelor atacate. In scurt timp, la nivelul petelor pe ambele feţe ale frunzei, apare o pâslă, alb –cenuşie, cu aspect purverulent.

Ca urmare a distrugerii ţesuturilor de către miceliul ciupercii, frunzele se gofrează, bordura limbului se răsuceşte spre partea superioară într-o conformaţie de cupă.

Fainarea - Simtome pe lastarii tineri
Simtome pe lastarii tineri
Fainarea - Pasla alba cenusie pe frunze
Pasla alba cenusie pe frunze

Ciclul biologic

Agentul patogen iernează sub formă de miceliu de rezistenţă în mugurii de iarnă (forma asexuată) şi în organe de fructificare (cleistoteci) formate pe organele atacate îndeosebi pe scoarţă şi butuc (forma sexuată). În plantaţiile viticole din ţara noastră, transmiterea bolii de la un an la altul are loc îndeosebi prin miceliul de rezistenţă din muguri. Primăvara, miceliul creşte odată cu pornirea mugurilor în vegetaţie. Pe miceliu activ se diferenţiază conidiofori şi conidii prin care se realizează infecţiile primare. Perioada de incubaţie variază între 5-7 zile în funcţie de temperatură. Conidiile dispersate de vânt şi apă, asigură răspândirea bolii în cursul perioadei de vegetaţie. Faza de sporulare intensă se produce în general la interval de 15-20 de zile după apariţia simptomelor.

Condiţii favorabile

Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25°C, când perioada de incubaţie este de 7-10 zile, situaţie des întâlnită în verile secetoase; pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar sporularea poate avea loc la 8°C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 25°C şi 28°C. Germinaţia conidiilor este inhibată la temperaturi mai mari de 30°C.

Umiditatea influenţează foarte puţin evoluţia bolii, dar contribuie la extinderea ciupercii. Pentru germinare conidiile au nevoie de minim 20% umiditatea atmosferică, umiditatea optimă fiind cuprinsă între 50% şi 65 %.

Ploile reduse (fine) favorizează germinarea mărind umiditatea aerului. Din contră, ploile violente care spală foliajul, împiedică germinaţia sporilor.

Lumina difuză exercită o acţiune favorabilă germinării şi sporulării ciupercii, în schimb razele solare directe au o acţiune nocivă asupra conidiilor.

Vântul facilitează diseminarea.

Soiuri sensibile: Tămâioasă românească, Riesling italian, Băbească neagră, Chardonnay, Muscat de Hamburg, Afuz –Ali, Italia, Coarnă neagră.

Profilaxia

Începând cu fenofaza de dezmugurit, lupta anti-oidium se aplică diferenţiat pe zone viticole, în funcţie de atacul din anul precedent, prezenţa soiurilor sensibile şi condiţiile climatice din anul în curs. Pentru a reduce riscul de infecţie şi răspândire a bolii esenţial este limitarea sursei de infecţie care afectează dezvoltarea ulterioară a bolii şi monitorizarea focarelor de infecţi.

Măsuri agrotehnice – culturale

evitarea aglomerării ciorchinilor prin norma de tăiere a încărcăturii de ochi;

arderea lemnului rezultat din tăieri în focarele de atac, pentru a reduce rezerva biologică;

expunerea ciorchinilor la lumină şi îmbunătăţirea circulaţiei aerului prin desfrunzitul în zona ciorchinilor, plivitul lăstarilor sterili, copilitul, cârnitul;

un raport optim aparat vegetativ / producţie; plantarea soiurilor rezistente: Grasă, Fetească regală, Merlot, Cabernet Sauvignon;

Strategia de combatere

Reuşita combaterii se bazează pe poziţionarea primului tratament, alegerea produselor şi rata lor de aplicare sau intervalul dintre doua tratamente.

Poziţionarea primului tratament Primele tratamente sunt cele mai importante!

In zonele de risc maxim, în care ciuperca atacă în fiecare an, primul tratament se aplică preventiv începând cu stadiul 2-3 frunzuliţe etalate, protecţia continuând până în pragul fenofazei de pârgă.

Primul tratament = Fenofaza 2-3 frunzulite etalate
Tratament nr. 1 – Fenofaza 2-3 frunzulite etalate
Al doilea tratament - Fenofaza 5-6 frunzulite etalate
Tratament nr. 2 – Fenofaza 5-6 frunzulite etalate
Tratament nr.3 – Butoni florali separati sau 10 zile pana la inflorire

În zonele cu risc redus, în care oidiumul nu este periculos, în sensul ca nu atacă în fiecare an şi apare după înflorit, primul tratament se aplică cu 10 zile înainte de înflorit, în fenofaza butoni florari separaţi. Protecţia continuă până în pragul fenofazei de pârgă. Tratamentele post- recoltare cu produse pe bază de sulf micronizat sau Cu (imediat după recoltarea strugurilor) pot reduce presiunea de infecţie în sezonul următor.

Alegerea produselor

Există o gamă variată de fungicide anti-oidium: fungicide de contact: pe baza de sulf: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU 0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%.

Fungicide sistemice: Cyflamid 5E 0,2 l/ha, Falcon 460 EC 0,01%. Folicur Solo 250 EW 0,04%, Orius 255 EW 0,04, Talendo 0,225 l/ha, Topas 100EC 0,025%, Sumi 8 12,5 WP 0,015%, Impact 0,015%,Topsin 500 EC1,5 l/ha.

Fungicide polivalente: Universalis SC 2 l/ha, Stroby DF 0,2 l/ha, Éclair 49 WG- 0,5 kg/ha; Folicur Multi 50 WP 2 -2,5 kg/ha; Shavit F 72 WP-2 kg/ha

Se mai recomandă: Intervalele dintre stropiri trebuie scurtate în perioadele cu vreme caldă şi uscată şi prelungite în perioadele reci şi bogate în ploi.

Viticultura biologica

În fermele ecologice a fost acceptat sulful praf sau pulbere muiabilă, Zeama sulfo-calcică, Permanganatul de K, cu eficacitate împotriva oidiumului în toate fazele fenologice. Sulful muiabil se poate combina cu 1/3 bentonită; Biofungicide pe bază de Ampelomyces quisqualis (35g/ha); Extrase apoase din ierburi: Zytron 0,3%, Funres 0,3%.

Inflorit – Compactarea ciorchinilor:

În intervalul fenologic cuprins între înflorit – încheierea ciorchinilor, viţa de vie este foarte sensibilă la atacul de făinare. În condiţii meteorologice favorabile, de la o infecţie necontrolată boala se poate dezvolta exponenţial la nivel de epidemie.

Simtomatologie

Atacul pe inflorescente – În prima fază a înfloritului, infecţiile pot determina invadarea inflorescenţelor de miceliul alb făinos caracteristic, brunificarea şi uscarea acestora.

Atacul pe boabele aflate în diferite faze de creştere evoluează exploziv, determinând apariţia unor pete brun- violacee, acoperite cu aceeaşi pâslă albă-cenuşie, care cuprinde în scurt timp întreg bobul. Creşterea boabelor este încetinită sau stopată, pieliţa boabelor atacate îşi pierde elasticitatea şi, ca urmare a mărimii volumului de pulpă, crapă.

Atacul pe lăstari determină apariţia unor pete mici albicioase care, odată cu înaintarea în vegetaţie, se măresc, formând zone brun – roşietice, acoperite cu pâsla cenuşiu- albicioasă. În scurt timp, miceliul ciupercii poate acoperii cu uşurinţă lăstarul în totalitate, de la punctul de ramificaţie, până la vârf.

Simtome coarde
Simtome coarde
Atac puternic pe struguri
Atac puternic pe struguri

Conditii favorabile

Istoricul parcelei (rezerva de inocul din anul precedent);

Condiţiile climatice:

Temperatura este factorul determinant: pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar sporularea poate avea loc la 8°C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 25°C şi 28°C. Germinaţia conidiilor este inhibată la temperaturi mai mari de 30°C;

Ploile reduse fine, favorizează germinarea mărind umiditatea aerului. Din contră, ploile violente, care spală foliajul, împiedică germinaţia sporilor;

Lumina difuză exercită o acţiune favorabilă asupra germinării şi sporulării ciupercii, în schimb razele solare directe au o acţiune nocivă asupra conidiilor;

Vântul facilitează diseminarea.

Soiuri sensibile: Tămâioasă românească, Riesling italian, Băbească neagră, Chardonnay, Muscat de Hamburg, Afuz–Ali, Italia, Neuburger.

Elemente de biologie

Forma conidiană cunoscută şi sub denumirea de Oidium tuckeri, asigură răspândirea bolii în cursul perioadei de vegetaţie şi realizează infecţiile secundare. În condiţii favorabile germinaţia conidiilor este rapidă (între 3-6 ore). Conidiile, în urma germinării, formează hife, la extremitatea cărora se diferenţiază rapid apresorii, din dreptul cărora pornesc haustorii, care pătrund în celulele epidermice şi asigură absorbţia elementelor necesare dezvoltării fungului. Sporii nugerminează în picăturile de apă, iar ploile abundente împiedică evoluţia bolii cât şi efectuarea de noi infecţii datorită spălării sporilor.

Profilaxia reduce semnificativ impactul atacului, fiind îndreptată spre asigurarea unei aerări optime în zona strugurilor, pentru pătrunderea razelor solare şi o mai bună penetrare a fungicidelor şi se realizează prin:

Aplicarea corectă a lucrărilor în verde: plivitul lăstarilor sterili, copilitul, cârnitul;

Desfrunzirea parţială precoce începând cu fenofaza de legare a boabelor, pentru aerisire şi pătrunderea razelor solare şi ventilării spaţiului din zona strugurilor;

Lucrările solului pentru păstrarea curată a terenului;

administrarea îngrăşămintelor în complex cu evitarea azotului în exces; În podgoriile unde boala este frecventă şi păgubitoare se recomandă plantarea soiurilor rezistente, sau tolerante: Grasă de Cotnari, Fetească regală, Merlot, Cabernet Sauvignon

Strategia de combatere

Tratamentele contra făinării în intervalul preînflorit – încheierea strugurilor „stadiile 18- 33” sunt imperative şi obligatorii, indiferent de condiţiile climatice, soi, rezervă biologică. Calitatea aplicării tratamentului rând cu rând, este de asemenea deosebit de importantă.

Alegerea produselor

Experienţele au demonstrat o eficacitate bună a tuturor produselor anti-oidice, în condiţiile unei protecţii continue, cu caracter exclusiv preventiv. Ritmul aplicării este de 8-14 zile, în funcţie de produsul aplicat şi presiunea de infecţie. Intervalele dintre stropiri trebuie scurtate în perioadele cu vreme caldă şi uscată şi prelungite în perioadele reci şi bogate în ploi.

Eficacitatea principalelor familii de produse anti-oidice:

Familia Produsul comercial Efectul curativ Efectul eradicant
Contact Sulf Kumulus S 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU 0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%, Sulphur 80 WG 3 kg/ha Mediu Incert
Contact Sulf Sulf Praf – Sulfomat P 20 kg/ha, Thiochon 98 PP 20kg/ha, Bun Partial
Sistemice sau penetrante Strobiruline Universalis 593 SC 0,2% Nu Nu
Sistemice sau penetrante Strobiruline Universalis 593 SC 0,2% Relativ bun Neconsemnat
Sistemice sau penetrante Strobiruline Flint Max 75WG 0,180 kg/ha Bun Neconsemnat
Sistemice sau penetrante Strobiruline Éclair 49 WG 0,05%, Bun Neconsemnat
Sistemice sau penetrante Strobiruline Falcon 460 EC 0,3 l/ha Variabil Neconsemnat
Sistemice sau penetrante Qinoxifen Talendo 0,225 l/ha Nu Nu
Sistemice sau penetrante IBS Folicur Solo 250 EW 0,4 l/ha; Impact 25 0,015%,Mystic 250 EC 0,4 l/ha;   Necunoscu

În perioada preînflorit – încheierea strugurilor „stadiile 18- 33” este foarte important :

Tratamentele trebuie să protejeze toate organele verzi de aceea o pulverizare bună este esenţială. Sunt de preferat produsele sistemice sau penetrante;

Reglaţi volumul de soluţie/ha în funcţie de aparatul vegetativ. Pentru o mai bună acoperire aplicaţi două tratamente în direcţii opuse;

Reluarea tratamentelor în cazul spălării, dacă s-au aplicat produsele de contact;

Utilizarea alternativă sau combinată a fungicidelor din clase de substanţe diferite a devenit un principiu de bază indispensabil în combaterea făinării.

Viticultura biologica

În fermele cu combatere biologică a fost acceptat:

sulful muiabil cu eficacitate împotriva oidiumului, în toate fazele fenologice;

Terapia cu fitominerale: bicarbonaţi de sodiu, potasiu, amoniu şi acizi fosforici

Extracte apoase din ierburi: Zytron 0,3 %; Funres 0,3 %;

Permanganatul de potasiu se foloseşte în concentraţie de 0,15%;

Bio-produsele pe bază de Ampelomyces guignales asigură o protecţie satisfăcătoare

Compactarea ciorchinilor – Parga

După încheierea strugurilor „stadiul 33” se recomandă adaptarea strategiei la gradul de risc. Astfel tratamentele anti-oidium pot fi stopate în parcelele lipsite de atac şi continuate în focarele cu atac, unde deşi nu mai pot garanta stabilizarea situaţiei, reduc rezerva biologică pentru sezonul următor.

Simtomatologie

Frunzele, ca urmare a distrugerii ţesuturilor de către miceliul ciupercii, se gofrează, bordura limbului se răsuceşte spre partea superioară într-o conformaţie de cupă. Pâsla miceliană se extinde inclusiv pe peţiolul frunzelor parazitate. Pe măsura evoluţiei simptomelor, frunzele se brunifică în dreptul porţiunilor invadate de ciupercă, se usucă şi cad. Făinarea viţei de vie nu produce desfrunziri în proporţiile înregistrate în cazul manei, doarece infecţiile de oidium pe frunze au, în general, un caracter de focare localizate.

Strugurii. Într-o fază mai avansată a atacului, pieliţa boabelor atacate îşi pierde elasticitatea şi ca urmare a mărimii volumului de pulpă, crapă. Crăpătura se adânceşte, descoperind seminţele, iar conţinutul boabelor se scurge oferind astfel un mediu prielnic pentru instalarea diverselor mucegaiuri, care contribuie la distrugerea întregului ciorchine.

Atac grav pe frunze
Atac grav pe frunze
Atac grav pe boabe
Atac grav pe boabe

Strategia de combatere se adaptează la nivel de parcelă în funcţie de nivelul atacului :

În parcelele fără atac, în care până în „stadiul 33” încheierea ciorchinilor, s-a asigurat o protecţie de calitate, tratamentele pot fi stopate.

În parcelele cu atac cuprins între 10-30% struguri cu simptome de atac se continuă protecţia până în pragul fenofazei de pârgă „stadiul 35”.

În parcelele cu atac puternic (peste 30 % struguri atacaţi), există şanse reduse pentru a stabiliza situaţia. Se recomandă tratamente sistemice, rând pe rând. Se marchează focarele de atac iar în sezonul următor se acordă o importanţă deosebită momentului aplicării primului tratament, alegerii produselor şi calităţii pulverizării.

După încheierea ciorchinilor, tratamentele cu produse anti-mană (cupricele) active şi asupra făinării contribuie la limitarea atacului pe frunze şi prevenirea formării cleistotecilor.

Parga – Recoltat:

Puţin înainte de intrarea în pârgă, când procentul de zahăr în boabe depăşeşte 8-10 %, ciuperca nu mai găseşte condiţii prielnice de dezvoltare. Totuşi, infecţiile tardive pe boabele mature, determină apariţia unor pete reticulare brun-necrotice care acoperă pieliţa bobului, depreciind calitatea strugurilor. La sfârşitul verii, ca urmare a unui proces sexuat pe frunzele mature apar punctişoare brun – negricioase (cleistoteci). În această perioadă, tratamentele nu se mai justifică decât în ceea ce priveşte rezerva biologică în focarele de atac.

Atac tardiv de fainare pe boabe
Atac tardiv de fainare pe boabe
Fainarea pe coarde
Fainarea pe coarde
Fructificatiile ciupercii (cleistoteci)
Fructificatiile ciupercii (cleistoteci)

Related posts

Leave a Comment