Plante legumicole mai puțin cunoscute

Plante legumicole mai puțin cunoscute

Legumicultura modernă presupune intensificarea producției și diversificarea speciilor și soiurilor, capabile să valorifice condiții pedoclimatice variate.

În diverse țări se cultivă o serie de specii care în România sunt foarte rare sau chiar necunoscute.

Importanța practică a cultivării legumelor mai puțin răspândite este posibilitatea diversificării și eșalonării sortimentului de specii care nu solicită tehnologii speciale pentru obținerea producției.prin conținutul lor ridicat în vitamine, celuloză alimentară, arome, săruri minerale, etc. Legumele mai puțin cunoscute pot fi resurse deosebite pentru asigurarea unei alimentații echilibrate.

Asmățuiul  sin asmățuchiul sau hațmațuchiul – Anthiriscus cexefolium hasmatuchiul Hoffm – Familia Umbeliferae

Este o plantă originară din Asia, unde crește și astăzi în stare sălbatică. La noi este răspândită în zonele colinare și de câmpie (Moldova, Câmpia Română). În toată Europa este răspândită ca plantă de cultură. Semințele de asmațui au fost găsite și in mormântul lui Tutankamon.

Se cultivă pentru frunzele sale aromate, care se folosesc atât în unele mâncăruri, cât și la condimentarea salatelor.

Frunzele și lăstarii floriferi conțin glicozidul apiina (un drog ușor), substanțe amare și ulei eteric.

Este o plantă anuală, cu o tulpină înaltă de 50-70 cm, acoperită cu perișori moi, mai ales în regiunea nodurilor. Frunzele sunt tripenat sectate. Florile au culoarea albă și sunt dispuse în umbele. Semințele sunt alungite și ascuțite la capete, au suprafața netedă și culoare brună-negricioasă.

Asmățuiul conține cca 236 Kcal/100 g. Conține : lipide (saturate 0,2g, polinesaturate 1,8g și monosaturate 1,4g); colesterol 0 mg, sodiu 83 mg, potasiu 4,74 mg, carbohidrați 49 mg, fibre alimentare 11 g, proteine 23 mg, magneziu 130 mg, calciu 1,346 mg, fier 32 mg, vitamina A 5,85 mg, vitamina C 50 mg, vitamina D 0 IU, vitamina B₆ 0,9 mg.

In scop medicinal se folosește întrega plantă, lăstarii floriferi, frunzele și semințele. Acestea se pot folosi sub formă de plantă proaspătă zdrobită, suc de plante, infuzie de plantă sau de semințe, decocturi, supă sau în stare crudă (când se folosesc pentru sănătatea danturii). Din lăstarii tineri se prepară un ceai cu efecte diuretice și stimulare a sistemului gastrointestinal. În medicia populară, se spune că ceaiul de asmațui vindecă sughițul.

Infuzia de frunze de asmățui se prepara din 50-60 g planta la 1 l de apa fierbinte. Se infuzează timp de 15 minute, se strecoară și se beau 3 cani pe zi. Infuzia de semințe de asmățui se prepare din 4-8 g semințe la 1 l de apă fierbinte. Se infuzează 15 minute, se strecoară și se bea în funcție de necesități. Sucul de asmățui se obține prin presarea a 50-100 g plantă proaspată.  Pentru afecțiunile oculare se administrează câte 2 picături de suc proaspăt în ochi, seara și dimineața. Ingrijirea feței, ridurile, pielea obosită se face prin spălarea feței cu infuzie din 60 g plantă la 1 l de apă fierbinte. Această infuzie ajută și în cazul blefaritelor, înțepăturilor de insecte, dacă se aplică sub forma de comprese în zonele afectate. Faringitele, stomatitele se tratează prin gargară cu infuzie de frunze de asmățui. Eczemele, iritatiile, abcesele, ulecerele bucale se tratează cu ajutorul sucului de asmățui care are proprietăți cicatrizante și antiseptice. De asemenea compresele cu suc proaspăt sunt foarte eficiente in prurit. Frunzele de asmățui strivite și aplicate pe sâni opresc secreția lactată. Plăgile, degerăturile, contuziile, ulcerele se tratează prin aplicarea de frunze de asmățui strivite pe zonele afectate.

Frunzele de asmățui se folosesc verzi, tocate mărunt, pentru aromatizarea sosurilor, supelor, mâncărurilor din carne de miel sau pește, la omlete și alte preparate culinare.

Scurtă tehnologie

Alegerea terenului – preferă soluri fertile, lucrate adânc, bine afânate. Este mai puțin pretențios fată de lumină, de aceea poate fi semănat și în  livezi (în condiții de lumină puternică – secetă și arșiță – emite în scurt timp tulpini florale).

Epoca de semănat – se poate semăna din luna martie până în luna septembrie. Răsărirea poate avea loc după 12 – 14 zile de la semănat;

Distanța de semănat – se seamănă în straturi de 90 – 100 cm lățime, în rânduri simple, la 2 cm între rânduri.

Soiuri – în tara noastră au existat populații locale (sper că mai există la banca de gene) grupate în două tipuri , asmățuiul cu frunza creață și asmățuiul comun. Cantitatea de sămânță pentru semănat este de 55 – 60 kg/ha, într-un gram sunt cca 430-460 semințe cu o facultate germinativă care se păstează 2 – 3 ani.

Fertilizare – pentru cultura seminceră se recomandă aplicarea îngrăsămintelor care conțin P₂O₅ în cantitate de 100 – 150 kg/ha și cu N 200 kg/ha , de preferat din îngrășăminte complexe la înființarea culturii și suplimentarea dozei de azot cu 50 kg/hs substanță active însoțită de o normă irigare de 250 – 300 m³/ha. Pentru culturile obișnuite , îngrășămintele necesare numai cele pe bază de azot, în doze moderate.

Lucrări de îngrijire – se recomandă plivitul sau prășitul de câte ori este nevoie, dar mai ales în prima parte a perioadei de vegetație pentru a nu înnăbușit de buruieni; asigurarea apei, fiind o planta foarte pretențioasă față de umiditate.

Recoltarea – prima recoltare a frunzelor se face după 30 – 35 de zile de la răsărire. De aceea se recomandă eșalonare semănatului, pentru a avea frunze mereu proaspete. Nivelul producției de Frunze oscilează în funcție de perioada înființării culturii. La o singură recoltă se pot obține 3 t/ha frunze. La cultura seminceră producția poate fi de 250 – 300 kg/ha semințe.

CRESONUL sin hrenița, cresonul de grădină, Lepidium sativum L. Familia Umbeliferae

Este o planta originară din Orientul Mijlociu, fiind apoi răspândit în Egipt, Persia și Tibet.

Se cultivă pentru frunzele sale, folosite la prepararea saletelor și la condimentarea a numeroase preparate culinare, murături. Sămânța se folosește și la prepararea muștarului datorită conținutului mare de ulei (58%). Cultura cresonului este foarte veche, semințele sale fiind găsite în piramidele egiptene.

Cresonul este o planta anuală. Frunzele inferioare sunt late, lobate sau penat septate, uneori încrețite. În schimb, frunzele superioare sunt lineare sau lanceolate, de culoare verde-albăstruie. Tulpina atinge o înălțime de 50 cm, pe ea fiind dispuse florile mici able sau roșu-liliachiu. Fructul este o siliculă lungă de 5-6 cm, ovoidă. În fiecare jumătete de siliculă se găsește câte o sămănță, mai rar două, de culoare roșu-castaniu. Ca o caracteristică a semițelor de creson, radicela embrionului se află în partea cotiledonului, dacă îl comparăm cu alte plante.

Este planta cu cea mai scurtă perioadă de germinare, poate germina în două zile dacă găsește condiții optime. Despre creson se poate spune că este planta care crește oriunde. Cresonul este o planta utila, sanatosa, plina de beneficii pentru organism.

Cresonul are în componența uleiuri pe baza de sulf, care acționeaza foarte eficient împotriva bronșitelor, a tusei și a altor boli pulmonare. Pentru calmare, cel mai indicat este să fie folosit sucul pe bază de creson. Este nevoie de aproximativ 200 de grame zilnic, în combinație cu apă cât mai rece sau cu lapte. Cel mai indicat este să fie consumat acest suc dimineața, înainte de micul dejun și la prânz, tot înainte de masă. Pe întreaga durată a acestei cure, trebuie evitată consumarea alimentelor calde, temperatura diminuând și chiar anulând efectele uleiului volatil din creson.

Carotenul conținut de creson este foarte benefic în special în lupta împotriva unor boli grave ale ficatului sau ale intestinelor.

Vitamina A  conținută în sucul de creson ajută ficatul și intestinele organismului uman să fie mai rezistente la acțiunile bolilor, respective la creșterea nivelului sistemului imunitar. Conform unor studii din America, carotenul acționeaza și la prevenirea cancerului. Cu toate că morcovii sunt cei mai bogați în aceasta vitamina A, cu aproape 6mg/100g, cresonul situându-se pe al doilea loc, cu un conținut  de 5,5mg/100g. Alte legume și fructe care mai conțin acest vitamina A sunt rosia, portocala, lamâia, piersica și spanacul.

Cresonul ajută la regenerarea celulelor și poate întineri pielea și chiar preveni căderea părului. În cazul bolilor contagioase, această plantă are un rol de stopare a răspândirii lor. în plus, calitațile sale remineralizante, de combatere a stresului și a oboselii, a anemiei sau de rezolvare a problemelor stomacale sau intestinale sunt cunoscute de catre majoritatea expertilor in domeniu.

Cresonul poate înlocui cu succes vitamina C. În cazul în care nu exisră surse care  plantă, datorită conținutului sau ridicat de vitamina C (61-75mg/100g).

Elemente tehnologice ale tehnologiei de cultură

1. Alegerea terenului: cresonul nu este o plantă pretențioasă la climă și sol.
2. Lucrările solului: se fac în așa fel, încât primăvara devreme să fie gata pregătit pentru semănat. Acestea, după caz sunt: arat, discuit, eventual un combinator toamna târziu. În primăvară , în ziua sau preziua semănatului se pregăteste superficial cu un  combinator ușor.
3. Aplicarea îngrășămintelor: fiind o cultură la care se recoltează frunzele, îngrășarea se face echilibrat, printr-un raport NPK 1.1.1, cu adaos de azot în doze moderate în vegetație, N_50-100 kg/ha.
4. Modelarea terenului: se face în straturi înălțate, cu o lățime la coronament de 50 – 90 cm.
5. Semănatul : primăvară cât mai devreme, la distanța de 12 cm între rânduri. Semințele au facultate germinativă mare, chiar păstrate 3 – 4 ani, fiind de peste 90%. Într-un gram de sămânță se pot afla 500 – 600 semințe. În condiții optime de temperatură și umiditate răsar rapid, uneori în două zile.
6. Lucrări de îngrijire:lucrări repetate de plivit și irigarea culturii (obligatoriu prin aspersie, sistemul radicular fiind dezvoltat în statul superficial al solului) cu norme de apă moderate, de 120 – 150 m³/ha.
7. Recoltarea: se recoltează cu foarfeca la 3 – 4 cm deasupra punctului de inserție a frunzelor, când suprafețele semănate sunt mici (în gospodării) sau cu mașini de cosit cu gabarit mic. Producîia de frunze după 2 – 3 cosiri poate ajunge la 5 – 6 t/ha.
8. Sortarea si valorificarea se face asemămător culturii spanacului (cultură legumicolă mai cunoscută).
9. Producerea de sămânță: se delimitează o zonă din cultură, la care nu se mai taie frunzele, constituindu-se astfel un lot semincer. La sfârșitul lunii mai se fertilizează cu 200 – 250 kg/ha cu un îngrășământ complex sau un îngrășămân foliar în care raportul NPK să fie 1:2:1 și se irigă la un interval de circa 10 zile, pentru stimularea apariției lăstarilor și a fructificațiilor. Ajunge la maturitetate în a doua jumătate a lunii august. Se poate obține o producție de semințe de  150 – 200 kg/ha.

Dr. ing. Tudorina Nistor