Pretentia plantelor fata de fosfor

Pretentia plantelor fata de fosfor. Fosforul este constituent al substantelor responsabile de transportul energiei in plante, stiri agricole

Fosforul este constituent al substantelor responsabile de transportul energiei in plante, element indispensabil in functionarea organelor generative. Fosfatul se valorifica sub forma oxidata, nu sub forma redusa.

Fosforul solubil este absorbit din sol de catre plante sub mai multe forme, este translocat in planta repede si usor, de aceea simptomele de carenta apar pe frunzele mature.

Este puternic fixat in sol, aproape ca nu se misca sub actiunea apei. Radacinile sunt capabile sa absoarba fosforul doar de la o distanta mica, fosforul are o miscare mai lenta in sol decat orice alt element. In unele cazuri fosforul aplicat pe sol nu se infiltreaza sau ramane fixat si astfel se pierde pentru plante.

Fertilizarea foliara ajuta la completarea fosforului.

In ceea ce priveste pretentia plantelor fata de fosfor – nu in mod constant – este esentiala in mai multe faze fenologice. In primul rand la germinare, la cresterea sistemului radicular si la cresterea lastarilor; apoi la formarea de flori si de seminte (de ex. la rapita maximele asimilarii de fosfor sunt, o data la inflorire si o data la coacere), la vita-de-vie in perioada de dezvoltare a fructelor.

La cresterea de rasaduri in faza incipienta (stimularea cresterii sistemului radicular), pe timpul infloririi plantelor decorative de interior (cu flori).

Fosforul ajuta cresterea, dezvoltarea puternica a sistemului radicular, dezvoltarea generativa, are efect favorabil asupra calitatii productiei si asupra formarii de proteine.

Are rol in marimea achenelor si in gradul de umplere, in sinteza de ulei, in fecundare si in acumularea de substanta uscata.

Supradozajul nu va cauza simptome directe semnificative, nu va mari nivelul de sare din sol, de aceea in cazuri justificate poate fi utilizata in doza mare deodata.

In sol, supradozajul de fosfor impiedica absorbtia zincului.

Molibdenul este necesar in activitatea bacteriilor fixatoare de azot. Carenta sa este asociata cu simptomele caracteristice carentei de azot, in cazul plantelor cu flori papilionate, pe fondul necesarului ridicat de molibden, a bacteriilor simbiotice din nodozitatile de pe radacina plantei.

Recomandari de utilizare pe baza consilierii specialistilor:

• Specii pomacee: de la inflorirea completa pana la inceputul dezvoltarii fructelor.

• Cartof (de samanta si pentru consum): din faza de 4-6 frunze pana la inflorit, de 1-3 ori, pentru intensificarea inradacinarii si o mai mica perisabilitate la depozitarea tuberculilor. Fosforul are un rol important in cultivarea cartofilor de samanta, accelereaza maturizarea, mareste valoarea biologica a tuberculilor. Intensifica mecanismul de autoaparare a plantei si rezistenta la infectii fungice.

• Samburoase: de la caderea petalelor pana la recoltare.

• Sfecla de zahar: pana in faza de 4-6 frunze, aplicat o singura data, doar produsul in sine! Pentru prevenirea efectelor stresului cauzat de seceta si imbunatatirea calitatii productiei.

• Iarba de gazon, si de pajiste: toamna inainte de rasarirea ierbii, inaintea

inceperii cresterii intensive pentru stimularea inradacinarii.

• Legume radacinoase (morcov, patrunjel, sfecla rosie, ridiche, telina): dupa dezvoltarea frunzisului, pentru cresterea recoltei de radacini.

• Bulboase (alliacee), usturoiul de toamna si primavara: dupa rasarire, inaintea inceperii cresterii intensive. La usturoiul de toamna, necesarul de substante nutritive este cel mai ridicat in luna mai, la usturoiul de primavara necesarul de substante nutritive este cel mai ridicat in luna iunie; in perioadele mentionate, tratamentul se repeta la intervale de doua saptamani.

• Cucurbitacee (pepene verde, pepene galben, dovleac, dovleac pentru ulei, castravete, zucchini): dupa plantare/transplantare pana la inflorire, de cel putin 2 ori; pentru formarea sistemului radicular a plantei; ajuta la cresterea rezistentei plantei, la formarea semintelor si recoltei.

• Varzoase (brassicacee (familia cruciferelor)) (varza, conopida, varza creata, broccoli): dupa plantare pentru stimularea dezvoltarii initiale si pentru formarea unui sistem radicular puternic.

• Porumb: din fenofaza 3-5 frunze.

• Floarea soarelui (mustar, in, ridiche de ulei, mac): de la fenofaza de 3-6 perechi de frunze; este indispensabil in cazul conditiilor meteo nefavorabile si/sau dezvoltarii lente determinate genetic.

Cereale de toamna: in cazul dezvoltarii lente toamna si/sau primavara timpuriu, concomitent cu prima interventie posibila.

• Ardei (-gras si –pentru condiment), tomate, vinete: dupa plantare, transplantare, pentru accelerarea dezvoltarii, pentru prevenirea efectelor nefavorabile cauzate de temperaturi scazute, respectiv a radiatiilor puternice si a secetei. Pentru impiedicarea alungirii rasadurilor crescute fortat peste termen, pentru stimularea inradacinarii. Absorbtia fosforului, la plantele tinere, in primele 40-50 de zile este dinamica. In perioada infloririi in masa, a legarii fructelor si chiar a formarii semintelor, creste asimilarea fosforului.

• Rapita: in cazul dezvoltarii initiale insuficiente, toamna si/sau primavara timpuriu, impreuna cu prima interventie posibila, asigura dezvoltarea unui sistem radicular viabil.

• Soia: Cererea de fosfor raportat la unitatea de produs este mare, absorbtia, incepand de la legarea pastaii pana la umplerea boabelor este intens si continuu.

• Vita-de-vie: dupa inflorit, pana la recoltare, de 2-3 ori

• Mazare: este o planta cu necesar mare de fosfor, se trateaza in perioada de crestere intensiva, inainte de inflorire.

Related posts

Leave a Comment