Prețul laptelui: „Vorbim de o impunere a preţului şi nu de o negociere”
Creşterea vacilor pare că devine o afacere tot mai neprofitabilă în România pentru micii fermieri. Preţul mic oferit de fabricile de brânzeturi la cumpărarea laptelui din fermă şi lipsa forţei de muncă, sunt doar câteva dintre neajunsurile care dau bătăi de cap crescătorilor.
Ioana Toma deţine în comuna buzoiană Cilibia o fermă cu peste 50 de vaci de lapte din rasa Bălţată Românească. Spune că se numără printre norocoşii care au prins contract cu o fabrică de lactate şi brânzeturi din Râmnicu Sărat care plăteşte satisfăcător. Alţii, abia dacă vând cu un leu litrul de lapte la poartă.
„Sunt foarte rare cazurile în care li se oferă crescătorilor 1 leu şi 50 de bani pe litrul de lapte. În rest, este foarte ieftin laptele la poarta fermei şi nu ajunge nici la valoarea unei sticle de apă. Nu ai cu cine să te cerţi, din păcate. Au ajuns oamenii să ţină vacile şi de milă, însă nu mulţi îşi mai permit să le ţină în gospodării”, spune Ioana Toma, fermier din Cilibia.
Ioana Toma livrează fabricii de lactate şi brânzeturi din Râmnicu Sărat aproximativ 300 de litri de lapte crud zilnic. Preţul la achiziţie mai creşte spre iarnă, cu 30, până la 50 de bani.
„Preţul laptelui nu acoperă nici pe jumate cheltuielile, însă e tot ce putem obţine la ora actuală. În schimb, ne apasă mult grija că se pot majora oricând cheltuielile cu nutreţul, cu îngrijirea animalelor, cu remuneraţia oamenilor, care sunt din ce în ce mai greu de găsit. Deja, am auzit pe mulţi că vor să vândă cirezile la toamnă”, declară Ioana Toma, proprietara fermei de vaci din Cilibia.
Nu oricine poate vinde laptele procesatorilor
Lista procesatorilor de lapte din judeţul Buzău este foarte scurtă, se plâng fermierii, cel mai mare fiind fabrica de lactate şi brânzeturi din Râmnicu Sărat. Alţi producători de brânză îşi asigură necesarul de lapte din efectivele proprii de vite, iar câţiva, număraţi pe degete, funcţionează în cadrul unor asociaţii cu crescători de animale şi procesatori de lactate laolaltă.
“Unirea gospodarilor din Mihăileşti” este una dintre cooperativele din zona Munteniei cu sediul în comuna buzoiană Mihăileşti. În cooperativă sunt atât crescători de vaci, cu zece până la 50 de capete, cât şi furnizorii furajelor necesare unei hrăniri adecvate a vitelor în perioada de stabulaţie. Lanţul este închis de procesatorul de brânzeturi, care poate absorbi întreaga cantitate de lapte produsă de gospodarii înscrişi în cooperativă.
„Le spun furnizorilor de lapte aşa: cumpăr kilogramul de brânză de la voi cu 15 lei, de exemplu. Atunci, eu transform laptele în kilogramul de brânză. Dacă îmi intră opt litri de lapte în kilogramul de brânză (în urmă cu vreo 20 de ani, când mă ocupam cu creșterea vacilor, la un kilogram de telemea îmi intrau 5,8 – 6 litri de lapte – n.red.), împart 15 la 8 şi rezultă preţul. Deci, tu decizi cum îţi faci laptele, nu eu. Dacă faci un lapte de bună calitate, poţi obţine şi o medie de 2,5 lei pe litrul de lapte, care e un preţ foarte bun”, explică Dan Ivaşcu, preşedintele Cooperativei agricole “Unirea gospodarilor din Mihăileşti”.
„Dacă discutăm de fabrici mari, acestea cer anumite standarde pentru laptele achiziţionat de la crescătorii locali. De exemplu, grăsimea trebuie să aibă undeva la 4,5 la sută, cazeina trebuie să aibă anumiţi parametri, peste 80 de procente, la fel şi celelalte proteine. În consecinţă, nu oricine poate să le livreze laptele marilor procesatori, adică cei care îşi permit să ofere şi preţuri generoase”, susţine preşedintele cooperativei agricole din comuna Mihăileşti.
”Este clar că vacile care ies pe islaz nu o să aibă niciodată acei parametri pe care-i impun aceste fabrici mari, ci doar vacile care stau în stabulaţie, care sunt hrănite cu furaj de calitate, primesc tain şi o îngrijire controlată. Aici există o nutriţie bine făcută, astfel încât să se respecte acele standarde de calitate şi igienă cerute pe măsura preţului negociat între furnizorul laptelui şi cumpărător”, spune Dan Ivaşcu.
Asocierea crescătorilor, şansa de salvare a domeniului zootehnic
Soluția este prin asocierea mai multor crescători de animale în cooperative, din care pot face parte atât cultivatori de cereale pentru hrana animalelor, cât şi crescătorii de vite, dar şi producători de brânzeturi.
În acest fel, de pe alte poziţii s-ar face negocierea preţului pentru litrul de lapte crud livrat la poarta fermei. Dacă acum vorbim de o impunere a preţului şi nu o negociere, este de părere Dan Ivaşcu, după gruparea celor mai mulţi crescători dintr-un areal geografic, astfel încât cooperativa să deţină controlul întregii surse de materie primă, fabricile de brânzeturi vor fi nevoite să devină mai flexibile în discuţii.
un materiel ADEVĂRUL.ro; foto: Mihai Ionel Ambrus
