DE LA PĂȘUNEA EVALUATĂ LA PĂȘUNEA PERFORMANTĂ
Episodul 7 — Timpul de odihnă nu este timp pierdut
„La câte zile trebuie să revin cu vacile pe aceeași parcelă?”
Este una dintre întrebările pe care le primesc frecvent atunci când discut despre pășunatul pe parcele.
20 de zile? 25 de zile? 30 de zile?
Răspunsul meu este simplu: depinde de pășune și de ritmul de creștere al plantelor.
Nu există un număr magic de zile care să funcționeze în toate fermele, în toate anotimpurile și în toate condițiile climatice.
O parcelă nu devine pregătită pentru o nouă pășunare doar pentru că au trecut 25 de zile de la ultimul pășunat.
Trebuie să ne uităm la plantă.
1. Ce se întâmplă după ce animalele părăsesc parcela?
Din momentul în care vacile au plecat începe o nouă etapă de dezvoltare.
Planta trebuie să-și refacă suprafața foliară și să-și reia ritmul de creștere.
Frunzele rămase continuă fotosinteza, iar planta utilizează atât produsele fotosintezei, cât și rezervele acumulate anterior pentru a susține regenerarea.
Pe măsură ce apar frunze noi, capacitatea de fotosinteză crește.
Dar această regenerare nu se produce cu aceeași viteză în fiecare perioadă a anului.
Primăvara, temperaturile și umiditatea pot favoriza o creștere rapidă.
Vara, seceta și temperaturile ridicate pot încetini considerabil procesul.
Toamna, scăderea temperaturilor și reducerea duratei zilei schimbă din nou ritmul de dezvoltare.
Așadar, aceeași parcelă poate avea nevoie de perioade de repaus foarte diferite în cursul unui singur sezon.
2. De ce este periculos să revenim prea devreme?
Să presupunem că am organizat pășunea în 8 parcele și am stabilit că revenim la fiecare parcelă după 24 de zile.
Pe hârtie, totul arată foarte bine.
Dar dacă după 24 de zile plantele nu și-au refăcut suficient aparatul foliar?
Dacă vacile revin și consumă din nou frunzele tinere, înainte ca planta să-și fi refăcut capacitatea de regenerare, riscăm să intrăm într-un cerc vicios.
Pășunat repetat, refacere insuficientă, o nouă recoltare.
În timp, plantele pot pierde din vigoare, iar speciile mai sensibile pot fi dezavantajate.
Mai ales atunci când această practică este repetată în condiții de stres hidric.
Nu poți cere unei plante să producă permanent dacă nu îi oferi timpul și condițiile necesare pentru regenerare.
3. Dar dacă așteptăm prea mult?
Nici aici nu trebuie să cădem în extrema cealaltă.
O perioadă de repaus prea lungă poate conduce la:
- îmbătrânirea frunzelor;
- creșterea proporției de tulpini;
- acumularea de material vegetal mort;
- scăderea digestibilității;
- reducerea calității furajului oferit animalelor;
- apariția unor zone refuzate la următoarea pășunare.
Așadar, nu urmărim nici revenirea prea devreme, nici așteptarea până când pășunea devine excesiv de matură.
Urmărim momentul în care planta oferă un echilibru potrivit între producția de furaj, calitatea nutritivă și capacitatea de regenerare după următoarea recoltare.
4. Cum stabilim momentul potrivit pentru revenire?
Aici trebuie să învățăm să citim pășunea.
Urmărim câțiva indicatori:
Stadiul de dezvoltare al plantelor
Nu este suficient să vedem că există vegetație nouă. Trebuie să observăm dacă plantele au ajuns într-un stadiu potrivit pentru o nouă recoltare.
Înălțimea covorului vegetal
Este un indicator practic, dar trebuie interpretat în funcție de specii și de sistemul de pășunat.
Densitatea și structura vegetației
Ne interesează dacă avem un covor vegetal bine dezvoltat, cu suficientă frunză și o distribuție corespunzătoare a plantelor.
Masa de substanță uscată
Măsurătorile repetate ne ajută să înțelegem cât de repede se acumulează furajul pe parcelă.
Starea plantelor după pășunatul anterior
Dacă observăm o regenerare slabă, trebuie să investigăm cauza înainte să revenim cu animalele.
Nu putem folosi un singur indicator pentru toate deciziile.
Trebuie să-i interpretăm împreună.
5. Ritmul de creștere nu este constant
Aici vreau să insist asupra unui aspect.
O pășune nu produce aceeași cantitate de furaj în fiecare zi.
În condiții favorabile, ritmul de creștere poate fi foarte ridicat.
În condiții de secetă, poate scădea drastic.
Prin urmare, perioada de repaus trebuie adaptată permanent.
Primăvara putem avea nevoie de o rotație mai rapidă, în timp ce vara, în perioadele cu deficit de apă, perioada de refacere poate trebui prelungită.
Toamna, trebuie să ținem cont și de capacitatea plantelor de a acumula rezerve pentru sezonul rece.
Acesta este motivul pentru care un calendar rigid de pășunat poate deveni o problemă.
Calendarul ne ajută să organizăm activitatea. Planta ne spune când este pregătită.
6. Perioada de repaus este o investiție în următoarea rundă de pășunat
Uneori, fermierul privește o parcelă lipsită de animale și are impresia că pierde timp și suprafață.
Dar această perioadă nu este timp pierdut.
Este perioada în care pășunea își reconstruiește capacitatea de producție.
Dacă gestionăm corect perioada de repaus:
- menținem vigoarea plantelor;
- susținem dezvoltarea aparatului foliar;
- permitem refacerea rezervelor;
- protejăm speciile valoroase;
- îmbunătățim continuitatea producției de furaj.
Desigur, toate acestea depind și de condițiile de mediu și de intensitatea pășunatului anterior.
Nu există management fără observație și adaptare.
Concluzia mea
O pășune nu trebuie pășunată pentru că a venit rândul ei în calendar.
Trebuie pășunată atunci când vegetația este pregătită pentru o nouă recoltare.
Iar dacă nu este pregătită, trebuie să avem curajul să așteptăm sau să reorganizăm rotația.
De aceea, pășunatul (flexibil) pe parcele nu înseamnă doar împărțirea unei suprafețe cu garduri electrice.
Înseamnă să înțelegi ritmul de creștere al plantelor și să adaptezi permanent utilizarea pășunii la acest ritm.
Nu pășunăm după calendar. Pășunăm după starea plantei.
Iar timpul pe care i-l acordăm pentru refacere nu este timp pierdut.
Este investiția noastră în următoarea recoltă.
În episodul 8 “Transformă pășunea într-un sistem, nu într-o suprafață” vom discuta despre organizarea parcelelor, garduri, alei, puncte de adăpare, accesul animalelor și felul în care putem construi un sistem de pășunat adaptat fermei, nu doar o împărțire geometrică a terenului.
Cosmin Daniel Ion
