Ajutorul financiar pentru fermieri și invidia consumatorilor
Ajutorul financiar pentru fermieri provoacă un conflict tot mai mare între locuitorii de la oraș și mediul rural. Cuvântul subvenție folosit tot mai des, mai ales în mass-media generalistă, provoacă o tensiune crescândă între producătorii de alimente și consumatori.
Criza de pe piața cerealelor și protestele fermierilor au forțat guvernul să acționeze. Vorbind! Ca un magician, din mânecă, guvernanții scot fel și fel de promisiuni, de subvenții. Dar niciun fermier nu a resimțit încă efectele pozitive ale acestui ajutor, dimpotrivă, prețurile s-au prăbușit. Însă în aer există tot mai multă ură din partea locuitorilor de la oraș. Ce vor ăștia de fapt? Au primit atât de mulți bani și încă nu le ajunge? Fermier lacom! Aceasta este una dintre cele mai blânde afirmații pe care le aud. Și-mi sunt adresate astfel de obiecții atât de vânzătorul de la chioșc, cât și de cunoștințe cu studii superioare care se uită la circul făcut de diverși fermieri patrioți pe la tv.
Acțiunile guvernului, dar și atitudinea unora dintre noi au dus la un conflict uriaș între fermieri și consumatori. Există o iritare uriașă în rândul consumatorilor, pentru că, în percepția lor, miliarde de euro sunt pompate în mediul rural, dar prețurile alimentelor sunt în creștere. Acțiunile întreprinse de guvern duc la tensiuni sociale inutile. Banii despre care vorbim în contextul pierderilor suferite de fermieri, atât din vegetal, cât și din zootehnic, reprezintă prețul ignoranței și inacțiunii guvernamentale.
Un sat pe punctul de a se prăbuși
Situația de pe piața agricolă este extrem de dificilă – multe ferme sunt în pragul colapsului. Dar și situația de pe piața economică este dificilă – ne confruntăm cu prețuri mari la produse, nu doar alimente, avem și creșterea dobânzilor la împrumuturi, dar și a prețurilor la combustibil, etc. Toate acestea inflamează starea de spirit și devin o sursă de conflict.
Când m-am întâlnit cu unul dintre amicii mei la piață, m-a întrebat direct: ce mai vrei? Ești mereu mic și mic. Vei primi atât de mulți bani! Noi, consumatorii, nu avem un astfel de sprijin. Însă oamenii nu realizează gravitatea situației. Chiar dacă acestea sunt doar promisiuni, cuvintele rostite de guvern intră în mentalul colectiv. Iar un astfel de om care habar n-are despre problemă vede cu ochii minții doar acele mii din conturile fermierilor. Nu se mai întreabă care sunt de fapt subvențiile, ce pierderi a suferit fermierul. El vede banii pe care guvernul îi deșartă, la tv, în mediul rural.
Tensiunea devine din ce în ce mai mare. La începutul crizei cerealelor, când informațiile despre problemă au început să ajungă în mass-media generalistă, a existat mai degrabă indignare în rândul publicului față de ineficiența guvernului față de fermieri. Acum starea de spirit este cu totul alta. Nimic nu poate învrăjbi oamenii precum banii. Dar trăim în două realități diferite.
Tractoarele moderne ies în evidență, dar nimeni nu vede împrumuturile uriașe din spatele lor. Invidia apare, însă fermierul are în contul său nu milioane, ci câteva zeci de mii, poate nici atât. Nimeni însă nu vede că atunci când se vorbește despre pierderi, fermierii nu numără profiturile, ci costurile.
Este suficient să arunci câteva milioane de euro pe masă și conflictul social este gata. Pentru că celui de la oraș, consumatorului, îi este greu să-și imagineze că o gospodărie/fermă are multe credite. Este greu de înțeles că grâul nu se face singur. Că trebuie să dai îngrășăminte, tratamente ale căror prețuri au crescut. Că, pentru a scoate ceva, mai întâi trebuie să introduci. E simplu să acuzi – acești țărani lacomi care nu mai știu ce vor. Și noi, consumatorii, vom plăti pentru toate.
Românii au nevoie de fermieri care se sacrifică pentru a le oferi hrană cât mai ieftină, dar uită de lipitorile care gravitează în jurul fermelor – bănci, vânzători de inputuri, traderi de cereale, comercianți de alimente!
Dar cămașa e mai aproape de corp!
Nu este deloc surprinzător să vezi un astfel de raționament. Și este greu de crezut că într-o zi toți cetățenii vor devini experți agricoli conștienți de complexitatea procesului de cultivare sau de ameliorare, de costurile și specificul acestora. Până când vom experimenta singuri problema este dificil să ne identificăm cu ea. Știm să luptăm frumos și să aruncăm acuzații. Asta e România! Toată lumea se pricepe la agricultură, fotbal și învățământ!
Dar, dragi consumatori, subvențiile promise de guvern sunt ca fata morgană – toată lumea a auzit de ele, dar nimeni nu le-a văzut! Toată România vorbește despre asta și socotește cât va primi țăranul. Noi însă nu vrem pomană. Ca și profesorii, vrem doar să trăim cu demnitate pentru munca noastră grea. Și ne așteptăm ca guvernul să ne ofere stabilitatea și certitudinea zilei de mâine. Cred că toată lumea care lucrează în fiecare industrie se așteaptă la asta.
Dar guvernanții, prin presa generalistă, alimentează conflictele sociale pentru liniștea sa. Bani pentru agricultură, bani pentru profesori, bani pentru sistemul sanitar, bani pentru pensii. Cui să dăm?! Până acum, totul sub formă de promisiuni nesusținute de acțiuni. În teorie, toată lumea ar trebui să fie fericită. Deci, de ce nu este așa?
Un cerc frumos de nemulțumiri și acuzații reciproce se naște. Pentru că este mai ușor să înduri mizeria când poți găsi un vinovat. Să moară și capra vecinului!
Cosmin Daniel Ion
