Analiză preliminară privind impactul măsurilor de interzicere a exporturilor de cereale asupra pieței și activității agricole în România:
România produce anual circa 9-9,4 milioane tone grâu:
- Consumul intern (agregat: grâu panificabil și grâu furajer): 3,1 milioane tone grâu are destinație consumul intern (cca. 260.000 tone/lună);
- Rezerva de stat a României: aprox. 300.000 tone grâu, cu obligativitatea reîmprospătării între 3-7 ani maxim (acest lucru se efectuează numai prin concomitență / se scoate din Rezerva de Stat doar după recoltă).
România este exportator net de grâu în destinații extracomunitare (Orientul Mijlociu; Nordul Africii) cu următoarea balanță comercială actuală:
- Total estimat export grâu anual: 5,5 milioane tone grâu (pe baza analizei datelor istorice; estimare sezon Iulie 2019 – 15 Iunie 2020);
- Export grâu (estimat) până în prezent: 4,2 – 4,4 milioane tone grâu (aprilie 2020) (conform datelor statistice de la traderi de cereale; pe baza analizei datelor istorice);
- Stocuri de grâu ce rămân de la un sezon la altul (pe baza analizei datelor istorice): 300.000 – 700.000 tone de grâu, în funcție de volumul exporturilor;
- Stocuri estimate rămase în prezent la fermieri: 600.000 tone grâu nevândute, planificate să se vândă parțial până la noua recoltă.
Piața internă este caracterizată de următoarele:
- Este o piață spot – dictată de cererea și oferta pe termen scurt – nu pot fi achiziționate cantități ce asigură necesarul pentru un an întreg sau măcar pentru șase luni;
- Acest proces este definit ca flotabilitate; este generat de lipsa spațiilor de depozitare, reluctanță la volatilitatea prețurilor cerealelor, lipsa cash flow-ului în industrie (ex. creștere pui; panificație; ferme porci; fabrici furaje etc.), aceasta având un cash flow blocat în ceea ce produce, până la încasare;
- Procesatorii de materie primă (grâu în această analiză) au capacitate logistică de transport a mărfurilor foarte redusă, ei rezumându-se în general la a cumpăra în paritatea CPT, adică livrat la unitatea de procesare/producție;
- Este o piață de credit, procesatorul plătește fermierul cu termene de plată între 30 – 120 zile:
- Ex: fermele de pui plătesc la 90 de zile, justificând că ciclul lor reproductiv este situat la 42 zile, la care se adaugă fazele operaționale și încasarea târzie.
Același model de lucru se aplică și relației dintre fermierul vânzător de grâu și toată industria procesatoare, industria furajeră și a premix-urilor, fermele de porci și vite de carne și lapte.
- Este o piață cu cerințe speciale în privința calității materiei prime. Foarte multe loturi de marfă sunt penalizate în preț și/sau refuzate, aceste lucruri sunt unilateral introduse în contracte, fără a avea un mecanism real de negociere și verificare din partea fermierilor.
Piața exportului
- Generează competiție în piață, prin alinierea la burse de marfuri (EURONEXT, CBOT – Chicago Board of Trade), prețurile României fiind astfel aliniate la prețurile mondiale;
- Generează cash flow imediat în ferme, datorită facilităților de plată: Cash-Against-Documents (CAD) în 48 ore sau Certificat de depozit în fermă cu plata a 90% din contravaloarea mărfurilor;
- Au condiții calitative mai relaxate: loturile de marfă sunt achiziționate ca și medie calitativă, în foarte multe cazuri trimit companii independente de survey pentru certificarea calității în ferme, cu instrumentarul fermei respective;
- Operatorii au capacități logistice superioare, nu numai pentru transport, ci și facilități de depozitare (angajează flote mari de camioane, vagoane – cale ferată și barje/navigație, permanent la dispoziția traderilor);
- Generează anual un flux de vânzări de circa 3,2 – 3,4 miliarde euro, fiind un contributor foarte important la PIB-ul României.
