Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (I)

Un model de sistem de asigurări pentru agricultură; Fermierii spanioli nu pot solicita ajutoare guvernamentale dacă nu au asigurări; Stiri agricole

Considerente generale

Din păcate după mai mult de 30 de ani de la Revoluţie suntem în situaţia în care agricultura s-a dezvoltat într-un mod polarizat, în sensul că măsurile guvernamentale luate de-a lungul timpului, în ansamblul lor au dus la frânarea dezvoltării acestui sector şi aducându-l în prezent în situaţia în care este în prag de sufocare şi colaps şi doar inventivitatea şi determinarea fermierilor a dus la întârzierea acestui proces.

Facem aceste afirmaţii pornind de la cifrele oficiale care arată o situaţie anacronică şi dezastruoasă, care arată o lipsă de viziune managerială şi strategică a celor care din păcate ar fi trebuit să se ocupe de acest sector.

România este o piață extrem de importantă în cadrul CE, așa cum o arata analiza SWOT a MADR, unde se arată că – ,, Piața româneasca a alimentelor si a băuturilor, a șaptea ca mărime din Uniunea Europeana si a doua din Europa de Est, după Polonia, este evaluata la 25,9 miliarde de euro, dintre care 20,6 miliarde de euro (79,5%) în comerțul cu amănuntul si 5,3 miliarde de euro (21,5%) în domeniul serviciilor alimentare.”

Problema pe care o avem este că o parte importantă din această piață este acoperită cu produse de import, iar noi inregistrăm un deficit mare, de peste 1,5 mld euro în balanța comertului cu produse agricole.

O degradare accentuată a activitățiilor in toate sectoarele agricole

Click pe imagine pentru a te inscrie!

De exemplu, avem în acest moment o degradare accentuată a activității în zootehnie datorită lipsei de măsuri în depistarea, controlul și combaterea pestei porcine africane, care a dus la decimarea sectorului de creștere a suinelor și ajungand să depindem în mod majoritar de importuri la carne de porc, activitate cu puternice tradiții și cunoștințe profesionale în țara noastră.

O altă situație dramatică pentru un sector agricol cum este al nostru îl reprezintă fabricile de lapte care se închid, fiindcă procesatorii sunt în mare măsură multinaționale care au interese doar locale de a vinde cantitățile de lapte ale producătorilor români, fără dorință de a exporta în mod semnificativ, ceea ce le determină a închide capacitățile excedentare.

Micile fabrici românești nici ele nu fac față concurenței, din motive de organizare și control al vânzărilor, în condițiile dispariției multora din magazinele de proximitate. Mai mult, costurile de marketing pentru campanii proprii de promovare sunt mari în raport cu volumele comercializate, deci se impun campanii generale de stimulare a consumului de produse locale finațate din bugete de stat sau europene.

Procesarea altor produse agricole este limitată și afară de cererea pentru produsele clasice gen grâu, porumb, floarea soarelui, în rest nu se mai folosește nimic în procesare, cum ar fi poate posibil cu leguminoase pentru boabe, gen fasole, năut, mazăre, linte, apoi alte culturi cum ar fi hrișcă, bumbac, soia, mei, sorg, altele.

Nu suntem capabili, deși am putea, să asigurăm materia primă de grâu durum pentru paste făinoase, apoi am putea discuta de asigurarea necesarului intern de șrot de soia, alte leguminoase pentru furajarea unui sector zootehnic performant, dar pe care nu îl avem, am putea mări sectorul de producere a orezului sau a altor culturi de nișă.

Suntem deficitari la procesarea legumelor, ceea ce îi face pe mulți producători să obțină preturi de comercializare care sfidează mizeria și batjocura, în condițiile în care importăm cantități foarte mari de conserve de legume.

Model al sistemului colonialist al secolelor XVII – XVIII

În spatele unor cifre statistice pompoase, care din păcate reprezintă doar cantităţile de materie primă realizată şi vândută la export, se ascunde o realitate dură a incompetenţei guvernamentale, care prin lipsa stimulării investiţiilor în realizarea capacităţilor de procesare care să aducă plus valoare, a dus la transformarea sistemului agricol românesc, în furnizor exclusiv de materii prime după modelul sistemului colonialist al secolelor XVII – XVIII.

Analiza SWOT versiunea 2 a MADR, arată principalele probleme ale agriculturii în acest moment și care ar arăta succint prezentată astfel – ..Competitivitatea exploatațiilor agricole este influențată negativ de slaba dezvoltare a serviciilor de consiliere și consultanță, utilizarea redusă a agriculturii de precizie și a tehnologiilor noi, în special în fermele mici și medii, capacitatea redusă a activităților de cercetare-inovare de a răspunde nevoilor sectorului agro-alimentar, precum și capacitatea limitată de comercializare și transfer a rezultatelor cercetării și inovării, către mediul economic, reticența fermierilor de a se organiza în forme asociative cu rol economic și de utilizarea redusă a instrumentelor de gestionare a riscurilor pentru atenuarea riscurilor economice în agricultură. De asemenea, fenomenele de degradare a solului, constrângerile naturale și cele specifice influențează în mod negativ competitivitatea exploatațiilor agricole. În plus, la nivelul anului 2017 pe 5% din SAU se aplicau diferite metode agricole extensive, bazate pe utilizarea extensivă a resurselor și emisii reduse de GES, în cadrul unor angajamente de agro-mediu și climă.”

Din păcate problemele sunt multe, care mai de care mai complexe și cu implicații mai profunde, dar considerăm că specialiștii adevărați pot găsi soluții pentru deblocarea acestui sector de maximă importanță.

Acest material este bazat în mare măsură pe realitățile prezentate în analiza SWOT aferentă pregătirii noului PNS, realizată de către MADR. Sunt foarte multe interpretări la care avem observații sau alte opinii, dar cifrele brute de analiză sunt cele care sunt prezentate acolo și preluate sau colectate de la alte autorități de profil – INS, APIA, AFIR, etc.

Prin acest material nu ne propunem să suplinim necesitatea unei strategii complexe și complete, dar credem că este suficient de detaliat pentru a se constitui într-o bază de discuții plecând de la câteva elemente simple, dar eficiente pentru a determina nevoile agriculturii românești.

Principalele elemente pe care le-am avut în vedere, au fost problemele structurale de producție pe care le avem și ne influențează negativ balanța comercială cu produse agroalimentare, apoi cauzele care frânează dezvoltarea unor sectoare și modalități de adaptare la cerințele noi politici agricole comune, care este în faza de naștere.

Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță fermier

(Vom continua cu „Situaţia agriculturii româneşti în câteva cifre sugestive şi care arată problemele de fond ale acestui sector”)

Related posts

Leave a Comment