Camerele agricole ar fi putut sa alunge duhoarea „legii mirosului”

Camerele agricole ar fi putut sa alunge duhoarea „legii mirosului”.

Camera agricola condusa de fermiari si pentru fermieri ar fi prevenit efectul devastator al acestei legi prin care functionarea unei ferme poate depinde de interesele unui primar.

In Romania exista zeci de reglementari legate de functionarea unor ferme zootehnice: avize, autorizatii, plan de dezvoltare agreat cu comunitatea locala si administratia locala…. Dar nu a fost de ajuns si acum vom avea o suprareglementare.

Este adevarat ca in ultima vreme „am mirosit” cum se degradeaza calitatea aerului in marile orase, in special in Bucuresti, cum suntem in pericol de infrigment din cauza nerespectarii normelor de mediu pentru calitattea aerului si cum fiecare da foc la ce vrea, cand vrea si unde vrea. Dar nu cred ca rezolvarea scaparilor legislative in domeniul arderii deseurilor (reglementate prin legea mediului) necesita o astfel de lege cu efecte puternice in zootehnie.

Asa numita „lege a mirosurilor” in loc sa „purifice” lucrurile le incurca si mai tare si pune la dispozitia autoritailor locale un instrument teribil, cu ricoseu in activitatea agricola – pericol ce planeaza asupra fermelor zootehnice si crescatorilor de animale. Sa ne intelegem: daca cineva creste in zona locuita 20-40 de animale si are curtea plina cu zeci de pasari trebuie sa recunoastem ca nu-i tocmai in regula si trebuie sa respecte anumite reguli. Dar nu cele din celebrul Ordin 119, actul care franeaza dezvoltarea micii zootehnii! Revenim.

Cum se poate apara fermierul, crescatorul de animale? Nu prea poate si ramane singur impotriva tuturor! Ar fi avut un sprijin solid in camerele agricole. In aceasta forma de organizare care functioneaza atat de bine in alte tari.

Iata de ce ar fi bine sa avem camere agricole: „reprezintă interesele fermierilor în relațiile cu reprezentanții consiliilor locale și primăriilor”, una dintre atributiile camerelor agricole. Cu alte cuvinte, camerele agricole ar fi fost sprijinul, avocatul, fermierilor din judete, din tara, tocmai in situatii create de „legea mirosurilor”.

Camerele agricole-forta fermierilor! Forta ar fi, dar camere agricole?

Dupa ani buni de discutii si numeroase proiecte de lege care mai de care, incepea sa se contureze formarea camerelor agricole. Dar in 2013 a intervit Liviu Dragnea, din pozitia de viceprim-ministru si ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice si a oprit procesul de constituire a camerelor agricole pentru ca: „actuala lege a camerelor agricole este una periculoasa pentru că acest tip de orga¬nizaţie neguvernamentală riscă să se transforme într-un minister paralel celui al Agriculturii în loc să fie, ca în ţările europene, un ONG care să ofere fermierilor consultanţă şi să promoveze exemplele de bună practică”.

Nu numai ca opreste procesul de formare a camerelor agricole dar scoate din palarie un nou proiect de lege care taie toate atributiile camerelor si pune accentul numai pe consultanta.

Asa ca singura aparare a fermierilor a disparut. Inca odata se vede cat de folositoare ar fi fost camerele agricole pentru fermieri.
Si inca odata se vede ca unii politicieni care se declara in gura mare iubitori de fermieri nu vor ca agricultorii sa fie organizati, sa se apere, sa poata avea un cuvant de spus in domeniul pe care-l stiu foarte bine, agricultura.

PS: Exemple din unele tari vestice cu ferma de vaci in sat nu sunt de actualitate! Cele vechi au ramas pe locul lor, in sat dar pentru ferme noi de animale sunt impuse conditii clare prin care se respecta toate normele europene. Avantajul lor? Au ferme in sat pentru ca le aveau si acum 100 de ani!