Cine conduce falimentul fermierilor români?
Despre lideri
Sectorul agricol are nevoie de lideri curajoși pentru a păstori fermierii pentru ca aceștia să față provocărilor majore din următorii ani. Sectorul are nevoie de oameni care nu doar provoacă, nu doar se plâng, nu doar se plimbă pe la tv, ci și conduc!
De ce? Pentru că schimbarea lumii agricole este reală și este condusă de consumatori și comercianții cu amănuntul care doresc produse care să se alinieze cu valorile și preocupările lor sociale și de mediu! Pentru asta liderul este lider. Nu să urle ca un politician apucat aflat în campanie electorală, ci să umble, el și echipa lui, din fermă în fermă și să te învețe! Dar țara te vrea prost, nu? Ajutorul poate fi la îndemână!
Consumatorii cumpără din ce în ce mai mult produse care se aliniază cu valorile lor. Agricultura nu poate ignora aceste provocări și nu va fi niciodată mai ieftin să investești în schimbare ca acum. Nu mâine când ești în faliment!
Liderii ar trebui să se asigure că își îndreaptă atenția către sustenabilitatea pe termen lung și o serie de provocări permanente, inclusiv acțiunile climatice, deficitul de forță de muncă și întreruperea lanțului de aprovizionare.
Agricultura nu trebuie să depindă de subvențiile guvernamentale. În curând sprijinul pentru agricultură – așa cum îl știm – va fi eliminat, piețele vor fi extrem de volatile, iar comunitatea agricolă se va confrunta cu adevărat cu provocări infernale, pe mai multe fronturi.
Pentru ca agricultura să se susțină pe sine nu înseamnă doar ca liderii să discute numai despre ceea ce îi enervează și îi frustrează, ci este o mare nevoie ca noi, cei implicați în lumea agricolă, să continuăm să împărtășim atât provocările, cât și angajamentul comunității noastre de a produce bine atât pentru noi, pentru comunitate, cât și pentru viitor. Cred că abia atunci va fi o mare schimbare.
Dar în momentul în care aducem politica în discuții, diluăm obiectivul principal al politicilor agricole. Și adoptăm o poziția pur și simplu nebună!
Oamenii de știință prevăd că randamentul culturilor va scădea între 3 și 7% pentru fiecare creștere cu 1°C a temperaturii din cauza schimbărilor climatice. Și noi ce facem? Ne batem joc, găsim scuze în numele unei false tradiții. Inventăm sau adaptăm lucruri care nu ar trebui inventate sau adaptate. Contestăm lucruri afirmând că nu există studii, dar noi nefăcând studii!
Politic
Liderii îl întreabă, formal, pe ministru: “nu plouă, când primim despăgubiri?” Regret foarte mult că nu avem un ministru care să poată răspunde: “Ce ați făcut ca să păstrați apa în sol?” Sau întrebări despre rotația culturilor! Ca să nu mai aud porumb, după porumb și iar după porumb. Un ministru poate face multe, dar nu este un aducător de ploaie, care va veni să ridice mâinile și va începe să plouă sau să aranjeze rotația culturilor pentru următorii cinci ani. Din păcate nu avem un astfel de ministru.
Un ministru poate deschide uși pentru sectorul agricol și aceasta este o perioadă importantă, având în vedere volatilitatea din economia europeană/mondială.
Trebuia să fim văzuți acolo, fluturând steagul și amintindu-le europenilor că suntem fermieri onești când vine vorba de agricultura durabilă! Nu suntem…
Noi trebuia să fim cei mai buni care puteam fi acasă și să fi vândut tot ce puteam în străinătate, în sensul celor mai bune practice. Dar falșii fermieri patrioți nu vor să ne vindem țara!
Domnilor, legile economice revin în joc. Pentru a face un preț, există o singură metodă: cererea și oferta! Nu se construiește niciun preț din amonte în aval. Dacă Bernard Arnault ar fi vândut geanta Vuitton în funcție de costul său de producție, ar costa mult mai puțin! De mult timp am urmat ideologia de partid.
Securitatea alimentară este o prioritate, iar comerțul și accesul pe piața mondială sunt din ce în ce mai des folosite ca arme.
În ultimii aproximativ 20 de ani, comerțul global a fost condus de creșterea economică, de binele comun, de win-win, dar acești factori s-au schimbat acum. Noțiunea de comerț liber este sub presiune, apar alți factori, cum ar fi o scădere a resurselor naturale și o populație globală îmbătrânită.
Multe țări, noroc că noi nu cunoaștem această noțiune, și-au pierdut disciplina economică începând cu criza covid. Guvernele au fost mai puțin disciplinate și au permis să se deterioreze condițiile economice.
Sper ca în următorii câțiva ani vom putea curăța această politică stupidă și sectorul agricol să poată trece pe primul loc pe plan intern, dar și pe scena mondială. Însă următorii câțiva ani ar putea fi extrem de volatili, deoarece lumea se îndepărtează de banii ieftini și se adaptează la ceea ce este o economie globală foarte diferită. Pentru a supraviețui trebuie să ne resetăm! Pomenile cerute ne-au dus într-o recesiune, din cauza efectelor inflației, din cauza abordării guvernului. Nu mai cereți! Vreți să fiți capitaliști, guvernați de reguli comuniste! Trăim dincolo de posibilitățile noastre, ne mirăm de performanța slabă în materie de educație, nu vedem cauzele datoriei publice, nu vedem deficitul bugetar!
Nevoile urgente vor pune lucrurile pe făgașul normal într-un trist final, într-o lume imprevizibilă.
Cu Irlanda reducând numarul de vaci, Olanda idem și un război din ce în ce mai dur în Ucraina, de unde va veni mâncare?
Ar trebui să ne concentrăm pe comerțul liber și nu pe propriile obiective!
Economia mondială se schimbă, iar obiectivele noastre trebuie să se schimbe odată cu asta. Țările care urcă pe scara PIB-ului sunt India, Indonezia, Nigeria, Filipine, Vietnam. Coboară SUA, Japonia, Marea Britanie, Australia.
Un ultim gând
O provocare majoră pentru sectorul agricol este să se asigure că tinerii văd un viitor prosper în agricultură și pot găsi o modalitate de a lucra în aceasta! Este nevoie de tineri care nu moștenesc deprinderile vechi! Pentru fermierul tânăr întrebarea este cum arată viitorul lui!
Ei vor aduce noi moduri de gândire, noi idei, noi perspective și cred că vom avea nevoie de cât mai mulți tineri în sector!
Cosmin Daniel Ion