De ce nu ia România bani pentru investiţii în irigaţii prin PNRR?
„Americanii au început să acopere canalele de irigaţii cu panouri fotovoltaice, astfel încât să producă şi energie electrică, să reducă şi evaporaţia naturală, care înseamnă şi la noi o pierdere, în funcţie de temperatura de afară, de 10-15%“, a spus Ştefan Gheorghiţă.
„Putem să deservim 790.000 de hectare prin sistemul de irigaţii actual, dar pompăm foarte multă apă la costuri foarte mari energetice. Dacă am reuşi să irigăm toată suprafaţa pe care avem potenţial, costurile cu energia ar creşte cu 23%, dar suprafaţa aproape s-ar dubla, ceea ce ar reduce costul de irigat pe hectar. Acum costul este de 90 de euro/hectar/udare şi ar putea fi 60 de euro pentru ANIF“, a continuat Gheorghiţă.
„Pierderile de apă sunt 70% pe transportul pe infrastructura principală de irigaţii. După investiţii, cu aceeaşi apă ar trebui să irigăm de două ori mai mult, cel puţin“.
Trebuie regândită destinaţia apei şi modul în care este utilizată pentru irigaţii. „Pentru a o împărţi, trebuie să o strângem, iar asta înseamnă că toate râurile trebuie captate în munţi, cum se întâmplă în SUA şi Spania. După ce facem aceste stocuri de apă trebuie să vedem cum o distribuim, dar o nouă strategie ne ia 15 ani şi poate atunci nu vom mai avea nevoie de apă“, a precizat Ştefan Gheorghiţă.
„Necesarul nostru de apă este acoperit 90% din Dunăre, iar dacă ne apucăm să reabilităm cele 3 milioane de hectare pentru irigaţii, ne trezim că le facem şi nu avem cu ce să le udăm.“
sursa: Ziarul Financiar
