Îngrăşăminte complexe şi mixte
Îngrăşămintele de tipul complexe (cu caracteristici fizico-chimice omogene) şi respectiv mixte (de amestec) reprezintă produse ce conţin două sau mai multe elemente nutritive cu/fără microelemente care prezintă interes pentru fertilizarea de bază a culturilor agricole.
Fabricarea lor s-a impus datorită dezvoltării tehnologice şi necesităţii practice de aplicare concomitentă a două sau mai multe elemente nutritive şi de reducere a cheltuielilor pe unitatea de substanţă activă utilizată, de transport, depozitare şi de fertilizare. În acelaşi timp, aplicarea unor cantităţi mai mici de substanţă fizică prin creşterea concentraţiei în substanţă activă asigură reducerea timpului şi costurilor cu activităţile de fertilizare în cadrul tehnologiilor agricole. Îngrăşămintele complexe se obţin din aceleaşi materii prime care sunt utilizate pentru obţinerea celor simple, în urma unor reacţii chimice în care se formează compuşi noi. În cazul celor mixte are loc doar amestecul fizic a materiilor prime/ îngrăşăminte simple cu formare numai în cantităţi reduse şi particular de produşi chimici noi.
Din clasa îngrăşămintelor complexe / mixte se pot menţiona:
– fosfatul monoamoniacal, monoamofos (MAP), amofos sau fosfatul primar de amoniu (11.48.0) – conţine 11-12% N şi 48-61% P2O5, este puţin hygroscopic şi nu se aglomerează; dacă se adaugă azotat de amoniu şi uree se poate obţine sortimentul (23.23.0);
– fosfatul diamoniacal (DAP), diamofos sau fosfatul secundar de amoniu (16:48:0) – conţine 16-21% N şi 46-53% P2O5;
– superfosfatul amonizat – obţinut prin amestecarea fosfatului primar de amoniu cu fosfatul secundar de calciu; superfosfatul simplu amonizat conţine 4-6% N şi 16-24% P2O5, iar cel concentrat 9-12% N şi 38-50% P2O5;
– polifosfaţii de amoniu (18.52.0) – produşi sub formă solidă, granulată sau lichidă, la care dacă se adaugă uree se obţin variantele solide (30.30.0), (36.18.0), (28.28.0), iar dacă se adauga KCl rezultă îngrăşământul ternar de tip NPK (20.20.20);
– nitrofosfaţii, nitrofos (27.13,5.0), (22.22.0), (20.10.0), (12.18.0) – îngrăşăminte granulate în care cele două macroelemente, azotul şi fosforul, se găsesc sub formă de azotat de amoniu, clorură de amoniu, fosfat mono sau diamoniacal, fosfat primar sau secundar de calciu;
– azotatul de potasiu (13,5.0.45) – îngrăşământ binar de tip NK, ce conţine 13,5% N şi 44-46% K2O);
– metafosfatul de potasiu (0.55.37) – îngrăşământ binar de tip PK, granulat, greu solubil în apă dar hidrolizabil în sol cu formare de K3PO4; se utilizează preponderent la obţinerea îngrăşămintelor complexe;
– nitrofosfaţii de tip NPK, nitrofoska (16.16.16), (13.26.13), (22.11.11) – reprezintă cele mai frecvent folosite îngrăşăminte împreună cu cele de tip NP; au în compoziţie aceeaşi compuşi ca şi nitrofosfaţii de tip NP, prezentând, în plus şi compuşi cu potasiu sub formă de clorură, sulfaţi, azotaţi, fosfaţi; în practică se întâlnesc şi variantele (15.15.15), (13.13.21) sau (13.40.30).
Cele mai uzuale îngrăşăminte chimice, clasice, folosite curent în practica agricolă, în fertilizările de bază, sunt prezentate în tabelul urmator:
| INGRASAMANT | N% | P2O5 % | K2O % |
| Îngrăşăminte cu azot | |||
| 1. Sulfatul de amoniu (NH4)2SO4 | 21 | ||
| 2. Azotatul de calciu Ca(NO3)2 | 16 | ||
| 3. Azotatul de amoniu NH4NO3 | 34 | ||
| 4. Azotatul de calciu şi amoniu NH4NO3 + CaCO3 (CAN) | 27 | ||
| 5. Uree CO(NH2)2 | 46 | ||
| Îngrăşăminte cu fosfor | |||
| 1. Superfosfatul simplu (SSP), CaH4(PO4)2+ CaHPO4・ 2H2O | 16-18 | ||
| 2. Triplu superfosfatul (TSP), Ca(H2PO4)2+ CaHPO4 | 46 | ||
| 3. Roca fosfatică (PR), activată sau nu | 22-40 | ||
| 4. Fosfat diamoniacal (DAP) | 18 | 46 | |
| 5. Fosfat monoamoniacal (MAP) | 11 | 48+ | |
| Îngrăşăminte cu potasiu | |||
| 1. Clorura de potasiu (MOP), KCl | 60 | ||
| 2. Sulfatul de potasiu (SOP), K2SO4 | 50 | ||
| 3. Azotatul de potasiu, KNO3 | 13 | 44 | |
| Îngrăşăminte complexe | |||
| 1. NPK | 15 | 15 | 15 |
| 2. NPK | 17 | 17 | 17 |
| 3. NPK | 22 | 22 | 11 |
Posibilităţile de amestec a îngrăşămintelor în vederea utilizării acestora în fertilizarea de bază sau cea fazială vor fi prezentate intr-un articol viitor.Deasemenea, recomandările privind utilizarea îngrăşămintelor minerale în funcţie de reacţia solului şi metoda de aplicare vor fi prezentate intr-un articol viitor.
Rezumat al CODULUI DE BUNE PRACTICI AGRICOLE PENTRU PROTECTIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUARII CU NITRATI DIN SURSE AGRICOLE
(va urma)
