Planuri de pășunat pentru atingerea obiectivelor dvs

Planuri de pășunat pentru atingerea obiectivelor dvs

Tataie îmi spunea: „Dacă vrei ca iarba ta să dureze mai mult, va dura mai mult! Nu te mai plânge!” Nu mai știu cine spunea: „Majoritatea oamenilor supraestimează ceea ce pot face într-o zi și subestimează ceea ce pot face într-o lună. Supraestimăm ceea ce putem face într-un an și subestimăm ceea ce putem realiza într-un deceniu.”

Pentru a atinge unul sau mai multe obiective în condiții de incertitudine, de obicei cu resurse limitate, avem nevoie de un plan. Planificarea strategică este procesul unei entități de a-și defini direcția și de a lua decizii cu privire la modul în care își alocă resursele pentru a urmări strategia pe o perioadă lungă de timp. Planurile strategice de pășunat aplică planificarea strategică a gestionării pășunatului.

Există un scop și un proces pentru dezvoltarea unui plan de pășunat. Scopul unui plan de pășunat este de a gândi scenariile și rezultatele posibile având în vedere un set specific de resurse și mediu, de a aborda problemele identificate și de a dezvolta un plan de acțiuni pentru cea mai mare probabilitate de succes. Un plan strategic de pășunat este un șablon dinamic la care un crescător ar trebui să se refere și să-l ajusteze continuu pentru a se adapta la condițiile actuale și anticipate în viitorul apropiat. Planul este dezvoltat pentru condiții ideale sau medii și ajustat continuu pentru a aborda evenimentele reale. Crescătorul anticipează în mod activ evenimentele viitoare, modifică planul conform datelor reale (chiar de mai multe ori pe săptămână) și înregistrează activitățile și evenimentele reale pe măsură ce apar.

Elaborarea unui plan strategic de pășunat include mai mulți pași. Procesul începe cu un scop predeterminat sau cu un set de obiective cu rezultatele dorite. Acesta include elaborarea unui inventar și evaluare precisă a resurselor, o proiecție a producției și utilizării sezoniere a furajelor, o listă a activităților anuale de management și a datelor la care ar trebui să aibă loc, o listă a problemelor specifice care trebuie abordate în timpul orizontului de planificare și o listă de aspecte semnificative, măsuri și indicatori pentru a monitoriza progresul în atingerea obiectivelor.

Al doilea pas este proiectarea evenimentelor anticipate de pășunat. Planul indică datele pentru activitățile anuale de management, cum ar fi sezonul de reproducere, prima fătare sau data montei, înțărcarea, precum și alte activități desfășurate, cum ar fi datele de monitorizare a creșterii, amânarea pășunatului pe anumite parcele, înființarea culturilor, aplicarea de îngrășăminte, vânzările efectuate și chiar vacanțele cu familia. Planul de pășunat proiectat este un tip de hartă care ajută la gestionarea operațiunii, menținând concentrarea asupra problemelor cheie. Pe măsură ce viitorul se apropie, planul este ajustat pentru a răspunde strategic realităților cotidiene.

Rezultatul final dorit este adesea o foaie de calcul sub formă de calendar care sumarizează activitățile de pe parcele și înregistrează evenimentele de pășunat (cu cantități, greutăți medii estimate etc.), activități de management (fătări, monte, înțărcări, sezon de reproducere etc.) și alte informații, cum ar fi precipitațiile, implementarea planului de secetă și evenimente unice. Cele mai bune planuri strategice de pășunat sunt planurile desfășurate pe 12 luni în care au loc actualizări semnificative cel puțin trimestrial, de preferință lunar. Din informațiile înregistrate, un crescător de animale poate dezvolta modele privind producția de iarbă, calitatea furajului, nivelul de fertilizare, etc. Aceste modele sunt utilizate pentru a determina dacă așteptările au fost îndeplinite și a observa progresul realizat către obiectivele identificate și propuse.

Dacă ignorăm măsurarea și monitorizarea nu vom știi dacă înregistrăm progrese către scopurile și obiectivele dorite. Un plan de pășunat devenit rutină ajută la măsurarea progresului. Observarea din timp a lipsei de progres permite implementarea în timp util a unei strategii alternative de gestionare. Cheia monitorizării este menținerea simplă și rutina. Evaluarea parcelelor la datele critice de-a lungul sezoanelor este extrem de utile pentru a monitoriza echilibrul dintre producția de iarbă și cerințele animalelor. Prin monitorizarea de-a lungul timpului, un crescător poate determina cantitatea sau rata progresului realizat prin utilizarea unei strategii. Monitorizarea poate indica, de asemenea, necesitatea implementării unei noi strategii și măsura în care sunt necesare ajustări. Un bun exemplu este recunoașterea timpurie a condițiilor care justifică implementarea unui plan de secetă.

S-a spus că planul inițial de pășunat are valoare mică, deoarece se va schimba considerabil de la prima schiță, dar important este procesul de gândire al realizării unui plan strategic de pășunat. După ce a experimentat procesul de dezvoltare a unui plan de pășunat, un crescător de animale este mai bine pregătit să facă ajustări în timpul sezonului. Este puțin probabil ca planul de pășunat să rămână cel inițial. Se vor face ajustări ale planului de pășunat pentru a se adapta anotimpurilor și situațiilor neprevăzute. Tiparele vremii vor dicta cu siguranță. Totuși, scopul unui plan strategic de pășunat este de a permite crescătorului să ia decizii mai bune și mai rapide – strategice – de gestionare a pășunatului.

Continuați să pășunați!

Cosmin Daniel Ion

În imaginea articolului avem o pășune din data de 6 ianuarie 2024