Rezistența plantelor la stresul termic

Rezistența plantelor la stresul termic si vulnerabilitatea plantelor rănite la agenții patogeni. este important ca frunzele plantelor să fie sanătoase, stiri agricole

Rezistența plantelor la stresul termic

Plantele, ca orice organism viu, au nevoie de substanțe nutritive, apă, caldură și lumină.

Cînd unul din acești factori lipsește, procesele de absorbție a substanțelor nutritive, fotosinteza și transportul nutrienților au de suferit.

Frunza este “bucătăria plantei”!

În frunză se desfășoară procesul de transfomare a substanțelor nutritive din seva brută în hrană accesibilă adică în nutrienți accesibili (glucide, lipide, proteine) foarte variați.

Acest proces de transformare a sevei brute în sevă elaborată este fotosinteza, procesul de fixare a azotului atmosferic de către plantele verzi (în prezența clorofilei din cloroplaste, specific regnului vegetal) și în prezența radiațiilor solare.

Iată de ce este important ca frunzele plantelor să fie sanătoase. Fără suprafață foliară bogată și sănătoasă nu putem obține producțiile scontate, deși inputurile sunt aceleași.

Fie că este vorba de secetă și arșiță în timpul perioadei de vegetație sau înghețul târziu din primavară, stresul provocat plantelor influiențează negativ productivitatea plantelor și calitatea producției.

Accidentele climatice precum îngheturile târzii sunt cu atât mai dăunatoare, cu cât se produc după repornirea în vegetație.

Planta de grâu suportă temperature de -40C.  Cu cât temperaturile sunt mai scăzute și pe o perioadă mai îndelungată, cu atât efectul negativ asupra plantelor va fi mai pronunțat.

Legat de rezistența plantelor la ger, este cunoscut faptul ca acestea se pregătesc pentru iernare, prin concentrația mai mare a sucului celular, care din alb gălbui devine mai colorat, aproape rozaliu.

Odată cu pornirea în vegetație toate procesele chimice din plantă revin la normal, pentru a se putea hrăni.

Se pune problema cum putem ajuta plantele, respectiv culturile, după ce efectul s-a produs!

Ca urmare a înghețului pe frunzele plantelor s-au format cristale de gheață, care au provocat leziuni. Acestea se observă la una-două zile după producerea înghețului, manifestându-se prin răsucirea frunzelor la vârf, îngălbenirea limbului foliar, suprafețe necrozate sau, chiar, necrozarea și uscarea frunzei întregi.

Cea mai vulnerabilă component a plantei de grâu este meristemul sau mugurele de creștere situat apical atât la tulpinița principal, cât și la cea a fraților (2 – 3 frați+ tulpina principală). Înghețarea meristemelor de creștere face ca acestea să devină albe sau maro și îmbibate cu apă, față de un meristem sănătos, care este galben verzui până la verde închis și sunt turgescente.

De reținut este și vulnerabilitatea plantelor rănite la agenții patogeni, respectiv a bolilor, care mai dijmuie din capacitatea plantelor de a se readapta la noua situație, cu repercusiuni asupra recoltei prin diminuarea acesteia.

Dr. ing. Tudorina Nistor

Related posts

Leave a Comment