Cred în vacă, cred în pășunat!

Cred în vacă, cred în pășunat! Pot vacile să salveze planeta? Nu știu – dar poate că vă vor salva ferma

Pot vacile să salveze planeta? Pot vacile să inverseze încălzirea globală? Pot vacile să capteze carbonul și să prevină eroziunea și să rezolve problemele de habitat? Pot vacile să hrănească lumea?

Sincer, pur și simplu nu știu. Acestea sunt întrebări mari și complicate, care par să depindă de o mulțime de variabile, lucruri dincolo de capacitatea mea.

Câteva întrebări simple pentru crescători

Lăsând toate astea deoparte, sunt câteva lucruri în care sunt mult mai încrezător. Cred în puterea ruminației. Mai exact, cred în puterea rumenului. Cred în frumoasa simplitate a unui sistem agricol care implică vite selectate corespunzător care trăiesc fericite pe terenuri bine gestionate. Cred că oamenii cu drag de animale pot trăi cu succes în gospodăriile lor.

Cred că fermierii pot avea succes. În mare parte, cred în pășunat: pășunat planificat corespunzător, bine gestionat.

Am frecvent ocazia să vizitez fermele și să discut despre vite, pământ, afaceri, iarbă. Adesea, aceste conversații duc la întrebări foarte grele despre problemele care îi împiedică pe fermieri să aibă mai mult succes. Pentru mine, problemele cele mai evidente și critice de analizat implică adesea gradul de expertiză în gestionarea pășunatului sau, poate, gradul în care fermierii se concentrează pe gestionarea corectă a pășunatului. Pășunatul corect este un subiect uriaș și complicat, dar de-a lungul timpului am redus lucrurile la câteva întrebări destul de simple, întrebări care se bazează pe foarte puțină matematică.

Iată întrebările mele de bază:

1. Câte parcele ai?
2. Cât durează perioada medie de pășunat pe fiecare parcelă?
3. Care este perioada medie de odihnă pentru fiecare parcelă?
4. Cât durează sezonul tău de pășunat?
5. Câte luni pe an hrănești cu fân?
6. Cât valorează iarba ta? sau Cât ai cere altcuiva pentru a pășuna pe pășunea ta?
7. Cât costă fânul în regiunea ta?

Schimbând unul dintre aceste răspunsuri, se schimbă și restul. Asta este frumusețea pășunatului: schimbând un lucru mic în gestionarea pășunii, putem vedea rezultate previzibile și, sperăm, pozitive pe tot parcursul sezonului nostru.

Păreri personale

Numărul de parcele

În general, numărul de parcele îmi spune câte ceva despre nivelul de intensitate al pășunatului pe care îl practicați. Sunt diverse situații, toate ținând cont de condițiile din fermă. Trebuie să aveți în vedere încărcătura la hectar, greutatea vacilor, starea corporală, stadiul gestației sau curba lactației, etc. și, nu în ultimul rând, calitatea furajelor.

Perioada medie de pășunat

În perioada în care iarba dvs. crește activ, o perioadă de pășunat care este mai lungă de trei sau patru zile duce probabil la o „a doua mușcătură” a plantei care recrește, tocmai definiția suprapășunatului clasic. Reducerea timpului de ședere este întotdeauna un lucru pozitiv. Mi se pare util să ne gândim la pășunat ca și cum am gestiona o singură plantă, mai degrabă decât o întreagă pășune.

Perioada medie de odihnă

Acesta este rezultatul răspunsurilor la primele două întrebări. Calculul este destul de simplu. Doar luați răspunsul dvs. de la întrebarea 1, înmulțiți-l cu răspunsul dvs. de la întrebarea 2 și aveți perioada aproximativă de timp pe care plantele dvs. o au la dispoziție pentru a se recupera înainte de a fi pășunate din nou.

Care este raportul dintre iarbă și fân – I:F?

O problemă economică critică pentru fiecare fermă implică analizarea echilibrului dintre perioada de pășunat și cea de stabulație. Aceste două perioade mi se pare cel mai ușor de privit ca un raport: luni de iarbă și luni de fân, (I:F).

Răspunsul dumneavoastră la întrebarea 4 este partea „I” a acestui raport. Răspunsul tău la întrebarea 5 este „F”.

Cu cât raportul dintre iarbă și fân este mai mare, cu atât mai bine.

Nu vă pot oferi o cifră reală pentru ceea ce este un raport bun I:F, dar puteți utiliza valoarea I:F pentru a compara cu ceea ce fac vecinii dvs. sau pentru a urmări propriul progres de la an la an.

Concluzie – deoarece furajele de iarnă sunt adesea cel mai mare cost direct pe care îl au fermierii, cred că raportul I:F este o informație extrem de importantă.

Cu siguranță, un raport I:F în care valoarea F este mai mare decât valoarea I va conduce la niște costuri mari. Chiar și un raport I:F 1:1 nu mi se pare în regulă.

Economie

Răspunsurile la întrebările #6 și #7 ar trebui să vă ajute să analizați puțin economia internă. Dacă vrem să vedem bugetul de hrană pentru o singură vacă, trebuie să știm valoarea hranei pentru fiecare lună. Valoarea ierbii este dată de valoarea cu care o poți vinde, sau de valoarea pe care ai plăti-o altuia pentru iarba lui. Același lucru este valabil și pentru fân. Ce lipsește este cantitatea de fân pe care o mănâncă fiecare vacă și, ca să simplific, spun că este necesar 0.5 tone de fân pe vacă pe lună (cifra asta o știe fiecare, așa că nu fiți cârcotași).

Și atunci bugetul pentru hrană este (Luni de pășunat X Valoarea ierbii) + (Luni de fân X 0.5 to X Valoare fân/to).

Privind acest lucru, cred că putem vedea cu toții cum schimbarea numărului de luni de pășunat față de lunile de fân schimbă costul de întreținere a unei vaci, iar acest lucru se referă la discuția despre raportul I:F.

Rezumând

Crescătorii de animale au o multitudine de opțiuni în proiectarea modelului lor de pășunat. În mod clar, o oportunitate extraordinară implică acțiunea de a folosi furaje ieftine (iarba) pentru a produce un produs de mare valoare. Gestionarea eficientă a terenurilor de pășunat pentru a produce o calitate superioară și volume mai mari de iarbă este importantă. Înțelegerea diferenței economice dintre pășunat și hrănirea cu fân este esențială.

Îți pot salva vacile ferma? Poate, dar numai dacă lucrezi constant pentru a crește cantitatea de iarbă pe care o deții și a scădea cantitatea de fân pe care o folosești. Caz închis.

Continuați să pășunați!

Cosmin Daniel Ion