Populismul a devenit o forță politică puternică în Europa. Cu toate acestea, în ciuda apariției rezistenței și a alternativelor la populism, dezbaterea politică continuă să treacă cu vederea Europa rurală.
O istorie rapidă a populismului
Există sute de definiții ale fenomenului populist și niciuna dintre ele nu este perfectă. Unii savanți înțeleg populismul ca ideologie, alții ca mișcare politică sau cadru discursiv. Dar ceea ce este central în populism este ideea de „popor” care este juxtapus împotriva răului, a „altora”, acest “rau” fiind avantajat pe nedrept .
Cum se leagă asta cu mediul rural? Direct! Dacă ne uităm înapoi la istorie, vom vedea că majoritatea „poporului” erau țărani.
Țăranii versus elite
Primii populiști au fost Narodniks – mișcarea politică a inteligenței rusești din secolul al XIX-lea. Narodnikii au avut ca scop mobilizarea țăranilor împotriva elitelor. Au vrut să răstoarne monarhia și să creeze o societate socialistă bazată pe principiile comunei țărănești. Au eșuat și știm cu toții ce s-a întâmplat după asta …
Populismul țărănesc sau agrar a inspirat fundamentul Partidului Poporului din Statele Unite în anii 1890.
De asemenea, a fost popular în Europa Centrală și de Est în perioada interbelică. Apoi, partidele politice radicale reprezentând interesele țărănești au deținut puterea în Bulgaria, Polonia, România, Cehoslovacia și Iugoslavia. (Doar Ungaria a fost o excepție). Această perioadă a fost cunoscută drept Rising Green și s-a caracterizat prin luptele ideologice și politice dintre fascism, comunism și capitalism.
Restaurarea gloriei naționale
Vorbind despre fascism … S-ar putea să nu știi, dar atât Mussolini cât și Hitler au câștigat datorita voturilor din zonele rurale. Și, apropo, ministrul german al agriculturii în timpul guvernării lui Hitler a primit titlul de „Riech Peasant Führer” pentru că l-a convins pe Hitler să sprijine țăranii și sătenii pentru a obtine voturile.
Populații europeni contemporani nu sunt, cu siguranță, fasciști. Diferența primordială este că fascismul a fost orientat spre viitor, populiștii europeni de dreapta sunt orientați spre trecut sau, mai precis – spre o noțiune idealizată de trecut. Ei urmăresc să restabilească status quo-ul în patria lor și să returneze „gloria națională” care s-a pierdut probabil din cauza activităților „altora” – migranți, minorități, elite cosmopolite, UE și așa mai departe.
Dar de ce locuitorii din mediul rural sunt atât de receptivi la apelurile naționaliste, xenofobe ale populiștilor europeni?
De ce este astazi in crestere populismul în Europa Rurală?
Populismul este prezentat ca o consecinta a crizelor economice și culturale care au lovit Europa în ultimul deceniu. Într-adevăr, criza financiară globală și criza zonei euro au agravat inegalitatea economică în Europa rurală, ceea ce a influențat sprijinul sătenilor pentru partidele populiste. De asemenea, temerile de a pierde o identitate culturală din cauza globalizării, multiculturalismului și a crizei refugiaților au făcut ca mulți oameni să voteze partied populiste.
Criza capitalismului neoliberal globalizat
Cauza populismului de dreapta în Europa (și în lume) este criza fundamentală a capitalismului neoliberal globalizat.
Ultimele patru decenii s-au caracterizat prin răspândirea neoliberalismului în diferite variații în întreaga lume. Neoliberalismul consideră concurența drept caracteristica definitorie a relațiilor umane și extinde principiile pieței în toate sferele vieții. Este asociat cu politici precum privatizarea, comerțul liber, austeritatea și reducerea cheltuielilor guvernamentale. De asemenea, globalizarea și integrarea europeană urmăresc logica neoliberalismului prin crearea unei piețe unice și facilitarea fluxurilor de migrație internațională.
Dacă mai devreme, neoliberalismul era văzut ca o soluție bazată pe piață la problemele socio-economice, acum este criticat pentru exacerbarea inegalităților, comercializarea naturii, limitarea puterii democrațiilor și erodarea legăturilor sociale și a solidarităților între indivizi.
Neoliberalismul a transformat zonele noastre rurale – și sistemele noastre alimentare
Neoliberalismul a transformat drastic mediul european. În multe zone rurale, aceasta a dus la dez-industrializare și dez-agrarizare. Oamenii și-au pierdut locul de muncă și s-au mutat în orașe. Multe așezări rurale au devenit subpopulate. Astăzi, 60% din zonele rurale europene se confruntă cu depopularea. În special în Europa de Est și Centrală.
Dar ceea ce este mai frapant, este modul în care neoliberalismul a transformat modalitățile în care produsele alimentare sunt obtinute, distribuite și consumate! Modelul neoliberal de dezvoltare a avut ca rezultat extinderea jucatorilor mari, în detrimentul fermierilor mici de familie.
3% din fermele europene dețin acum 52% din terenurile agricole. În timp ce 75% din fermele mici rămân doar cu 11% din pământ.
Mulți fermieri s-au trezit prinși în lanțul valoric condus de supermarketuri și în strânsă dependență de bănci și comercianți cu amănuntul. Fie trebuie să se extindă și să devină producători industriali de alimente, fie…. dau faliment. Există o rată din ce în ce mai mare de sinucideri in randul fermierilor în Europa. De exemplu, Institutul francez de sănătate publică a dezvăluit că un fermier francez se sinucide la fiecare două zile. Cu 22% mai mult decât restul populației.
Politica agricolă comună a Uniunii Europene este concepută pentru a sprijini diverși producători de produse alimentare, atât mari cât și mici, dar, de fapt, o mare parte din subvențiile agricole sunt destinate întreprinderilor mari.
Puteți vedea principalii beneficiari ai Politicii agricole comune din 2009. Este un pic învechit, dar puteți vedea clar că marile corporații multinaționale au primit o mulțime de subvenții pentru agricultura.
Drept urmare, mulți fermieri mici si mijlocii sunt marginalizați și dispar. Următoarea prezentare arată pierderea locurilor de muncă din agricultura pe țară în ultimul deceniu. Majoritatea acestor locuri de muncă se regaseau in ferme mici. Peste 900.000 de ferme au dispărut în România, 600.000 în Polonia, 300.000 în Bulgaria. În total, numărul fermierilor cu normă întreagă din UE a scăzut cu peste o treime în ultimul deceniu, reprezentând 5 milioane de locuri de muncă.
Nu există nicio alternativă
Criza capitalismului neoliberal este direct legată de criza democrațiilor reprezentative. Partidele de centru-dreapta și de centru-stânga – cele care au determinat politica europeană de la sfârșitul Războiului Rece – au stabilit așa-numitul „consens la centru” sub hegemonia neoliberală. Aceasta a dus la dispariția din discursul politic a ideii că există o alternativă la globalizarea neoliberală. În consecință, mulți oameni au ajuns să creadă că guvernele lor reprezintă interesele piețelor și corporațiilor transnaționale, în timp ce vocea cetățenilor este neauzită.
Această credință este deosebit de puternică în mediul rural, unde oamenii se simt excluși de la luarea deciziilor la nivel local, național sau european. Politicienii obișnuiau să ignore interesele populației rurale din următoarele motive. În primul rând, voturile rurale nu sunt decisive, deoarece sătenii constituie doar 28% din populația europeană. În al doilea rând, diviziunea dintre urban și rural este de obicei mai puțin pronunțată în Europa și, prin urmare, politicienii apelează la clasa muncitoare, nu la locuitorii din mediul rural. Și în sfârșit, sătenii sunt în mod obișnuit percepuți ca un grup electoral de încredere.
În plus, nu există sindicate ale fermieri puternice și grupuri ale societății civile care ar putea reprezenta interesele locuitorilor din mediul rural. Deși există o oarecare creștere a mobilizării rurale și a activismului în Europa, grupurile de protest din mediul rural rămân în mare parte fragmentate și doar legate informal. Lipsa solidarității și a acțiunii colective poate fi explicată prin diverși factori.
Individualism, competiție și consumism
Un factor este ideologia neoliberală care influențează stilul de viață al oamenilor. Se bazează pe individualism, concurență și consum.
Ei bine, știm cu toții, că individualizarea societății limitează înclinația spre acțiune colectivă. La fel și concurența. Aș dori să spun câteva cuvinte despre consumism.
Consumerismul a devenit o ideologie și mișcare puternică în Europa. A transformat cetățenii în consumatori, limitându-se astfel implicarea politică. Consumatorii sunt actori mai degrabă pasivi, care influențează politica prin modelele de consum.
Consumerismul are un impact uriaș asupra vieții rurale – în special în țările din Europa de Nord și de Vest – unde majoritatea locuitorilor din mediul rural nu sunt angajați în producția de alimente. Este chiar denumită „țară de consum”.
Unii autori susțin că consumismul contribuie la succesul populistilor din Europa. În societățile consumatoriste, capitalul economic este important pentru menținerea identităților sociale, în timp ce succesul sau eșecul personal sunt măsurate de beneficiile de angajare și de bunăstare. Atunci când oamenii nu sunt în măsură să trăiască la nivelul identităților sociale și la valorile lor constitutive, se confruntă cu o stimă de sine scăzută, rușine și nesiguranță. Aceste emoții negative sunt canalizate către furie și resentimente către „dușmani” imaginari – migranții, minoritățile, elitele, birocrații de la Bruxelles.
Foto: “Food as a political weapon”, watercolour painting, Natalia Mamonova, 2017; un text scris de Natalia Mamonova pentru ARC2020
