Definire viziune
Agricultura are nevoie de o viziune simplă, adaptată momentului și oportunităților existente și mai mult decât atât are nevoie de o direcție asumată în primul rând de sectorul agricol românesc.
Dar de ce este important acest sector? Poate acum mai mult decât oricând putem înțelege că în timpul unei crize este important să te ajuți în primul rând singur și apoi să te bazezi pe prieteni, iar acest sector agricol, alături de cel medical și de cel al apărării și ordinii publice sunt stâlpi de bază a păstrării ființei unei societăți.
Având în vedere cele de mai sus și eu cred așa cum au susținut și alții că este nevoie de a integra sectorul agroalimentar în supervizarea și programarea de către CSAT, având în vedere importanța strategică a acestuia.
În acest mod ar exista perspectiva unei aplicări mai energice și mai eficiente a unui plan de măsuri, care să aibe în vedere redresarea situației din agricultură și industria alimentară și necesitatea implementării unor reforme și investiții uriase în această direcție.
Mai mult, strategia adoptată ar trebui sa fie transpartinică și care să țină cont doar de considerente economice și de natură socială, fără ingerințe populiste sau demagogice, care și așa au făcut rău, necesitând acum un efort comunicațional serios pentru atenuarea conflictelor între fermieri și o parte a populației, aceasta din urmă care percepe doar existența unor taxe și impozite plătite nejustificat pentru beneficiul unei bresle, dar fără a vedea imagina completă a realității și necesității acestor lucruri.
VIZIUNEA propusă de subsemnatul constă într-o formulă pe cât de simplă la prima vedere, pe atât de ambițioasă într-o analiză de profunzime.
Modul de implementare a acestei viziuni constă într-un drum simplu de înțeles, pragmatic și ușor de comunicat pentru fiecare fermier sau antreprenor din agricultură și industrie alimentară, adaptat la noile provocări ale Politici Agricole Comune și care să răspundă și nevoilor de optimizare a tehnologiilor agricole.
Populația trebuie la fel să primească un mesaj de comunicare simplu și convingător, care să aibă în vedere cerințele momentului, respectiv tehnologii de cultură prietenoase cu mediu, care să ducă la utilizarea fertilizanților și pesticidelor în condiții de siguranță, o trasabilitate a produselor pe întregul lanț, tehnologii de procesare corecte, cu intervenția omului cât mai scăzută și cu impact asupra mediului cât mai redus. Producția și procesarea trebuie să asigure populației o hrană sănătoasă, diversificață, cu tendința de eliminare a aditivilor și cu asigurarea unei constanțe a calității și diversității nutriționale indiferent de anotimp.
În același timp această cale necesită un efort susținut din partea clasei politice de a debirocratiza sectorul agricol, de a face lumină în cadrul legislativ, de a permite o predictibilitate a investițiilor și nu în ultimul rând în protejarea sectorului agricol.
Conform analizei SWOT efectuată de specialiști MADR, unele din problemele cele mai importante identificate, sunt următoarele:
– Productivitatea muncii scăzută în agricultură (de 4 ori mai mică decât media UE 28);
– Nivel scăzut de formare brută de capital fix în agricultură (50% din media UE 28);
– Pondere ridicată a exploatațiilor mici și foarte mici, asociată unui procent semnificativ de gospodării in care se practică sisteme de exploatație de tip gospodăresc/ extensiv”;
– Sisteme de irigare, în mare parte, degradate și ineficiente;
– Productivitatea muncii scăzută în industria alimentară (aproximativ 67,6% din valoarea productivității muncii în UE 28); – Balanță comercială negativă cu tendință de accentuare;
– Export de materii prime și import de alimente procesate;
– Scăderea semnificativă a efectivelor de porcine și o ușoară scădere a celor de bovine și de păsări;
– Lipsa unor ferme de reproducție în segmentul avicol și suin;
– Randamente reduse la ha în raport cu cele înregistrate la nivelul UE;
– O pondere foarte ridicată de suprafețe arabile cu fertilitate medie spre foarte mică (42,57% -cf. ICPA)” – Slaba adaptare a fermelor în gestionarea riscurilor asociate cu condițiile adverse de mediu;
– Sisteme de colectare şi depozitare slab dezvoltate, în special pentru fructe, legume și Cartofi;
– Slabe capacități de procesare a producției primare locale (lapte, carne, fructe, fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale/ aromatice) din unele zone, în special din zone montane;
– Slaba integrare a producției;
– Productivitate în declin a plantațiilor pomicole;
– Populație îmbătrânită la nivelul managerilor exploatațiilor agricole, cu un nivel scăzut al specializării superioare în domeniul agricol;
– Sistemele de creditare și garantare trebuie adaptate permanent în raport cu nevoile sectorului agricol și de procesare, existând în continuare dificultăți în obţinerea creditelor necesare realizării investiţiilor;
– Suprafețe agricole extinse afectate de fenomene de degradare a solului (eroziune, alunecări de teren, deșertificare, etc.) ;
– Nivel redus de asociere;
– Nivel scăzut de pregătire profesională de bază și de competenţe profesionale în rândul fermierilor;
– Servicii de informare, consiliere și consultanță slab dezvoltate, inclusiv în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice prin soluții bazate pe natură și tranziția la practici durabile de agricultură;
– Competitivitate mai scăzută a multor produse agricole românești față de cele din țările europene sau a producătorilor importanți de la nivel mondial;
– Pierderea constantă a cotei de piață a produselor de proveniență autohtonă;
– Vechimea mare a infrastructurii de desecare echipate cu agregate neperformante;
– Distrugerea/dispariția forajelor hidrogeologice care permiteau urmărirea variației nivelului freatic și a chimismului apei din sol;
– Interesul scăzut al proprietarilor pentru înființarea ODD, comparativ cu activitatea de irigații, din cauza fondurilor reduse alocate pentru activitatea de desecare drenaj;
– Distrugerea lucrărilor pentru combaterea eroziunii de suprafață ca urmare a aplicării defectuoase a Legii fondului funciar și reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente fară să se țină seama de lucrările existente;
– Despăduririle necontrolate a versanților din zonele cu potential ridicat de eroziune și alunecare.
Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță – fermier
(Vom continua cu „Ce inseamna stabilitatea pentru sectorul agricol”)
