Societatea se așteaptă ca fermierii să livreze bunuri publice, dar fără recompense
Fermierii folosesc natura, trăiesc din natură și îi datorează ceva, dar nu pot oferi servicii gratuite societății.
Un exemplu de furnizare de bunuri publice de către agricultură este, printre altele, așa numitul peisaj rural variat și fermecător. În ultimii ani, protecția naturii și practicile sale agricole prietenoase au devenit de o mare importanță pentru cetățenii moderni și informați (mai mult sau mai puțin).
În practică, protecția mediului în zonele agricole este de obicei asociată cu o reducere a profiturilor din producție, de exemplu prin abandonarea producției agricole pe o anumită suprafeță de teren. Adesea, conservarea elementelor valoroase existente ale naturii și crearea altora noi necesită cheltuieli suplimentare.
Societatea cere – cine va plăti pentru asta?
Prin urmare, pare evident că societatea, cerând fermierilor să furnizeze bunuri publice, ar trebui să le ofere și o compensație. Dar cum determinați valoarea mediului și a peisajului? Evaluarea și compensarea lor financiară va fi făcută prin programele de agromediu. Cu toate acestea, experții consideră efectele lor ca fiind mediocre. Aceștia au subliniat că plățile agro-ecologice, care impun reguli rigide care limitează creativitatea, nu oferă orientări practice care s-ar traduce într-un interes real al fermierilor pentru protecția mediului și a peisajului. Ca urmare, fermierii beneficiază de facilități atractive din punct de vedere financiar și care nu interferează cu principalele programe de producție.
Nu este nimic gratuit
Fermierii sunt considerați proști și reticenți. Ecologiștii se întreabă: „De ce nu luați măsurile pe care vi le propunem?” Obligația de a acționa pro-social este pusă pe fermieri, nu pe brutari, nu pe constructori. De ce ar trebui fermierii să facă acest lucru gratuit? Să înțelegem că ferma este compania lor. O altă problemă este percepția fermelor mici ca fiind bune, care trăiesc în armonie cu natura. Potrivit politicienilor și programelor UE, un mic fermier sărac este mai bun. De unde vine această propagandă a sărăciei? În piramida nevoilor, nevoile acțiunii ecologice se situează mai departe decât nevoile de bază. Într-o fermă mica/medie, venitul lunar mediu pe persoană de multe ori nici nu atinge salariul minim. Astfel de ferme nu vor oferi servicii gratuite societății, dacă nu sunt compensate pentru asta.
