Dezvoltarea exploatațiilor agricole – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (V)

Cele zece priorități ale fermierilor români in viziunea domnului Stefan Gheorghita, membru APA Braila; raspuns domnului Arion de la ProAgro; stiri agricole

DEZVOLTAREA AGRICULTURII

Îndeplinirea criteriului de stabilitate în agricultură, va duce în mod automat la dezvoltarea afacerilor, în cazul nostru al exploatațiilor agricole și a capacităților de procesare alimentară, stiut fiind că un antreprenor în momentul în care are o stabilitate a afacerii și are un cadru legislativ predictibil, atunci acesta se va ocupa doar de identificarea oportunităților de dezvoltare și investiții.

CITESTE SI:
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (I)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (II)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (III)
Stabilitate pentru sectorul agricol – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (IV)

În mediul economic este recunoscută importanța ratingului de țară sau al unei afaceri și care prin definiție chiar asta arată în primul rând, stabilitatea unui mediu de afaceri, caracterizat prin legislație, mecanisme recunoscute de control și ghidare, stabilitate politică, etc. Același lucru este valabil și în agricultură sau industria alimentară, unde dacă dorim să evolueze după același model, trebuie respectate aceleași reguli.

Stabilitatea afacerii va atrage și o creștere a solvabilității bancare, adică mai mulți bani pentru investiții la rate de dobândă mai bună, deoarece acestea depind și de performanțele sectorului.

Mai mult, stabilitate înseamnă și o diminuare a riscurilor, prin crearea de mecanisme de reducere a impactului calamităților climatice asupra activității în agricultură.

Toate aceste aspecte vor duce la o dezvoltare a activității în agricultură, care va duce și la dezvoltarea mediului rural, dar și a surselor de venit ale populației din acest mediu prin apariția de noi activități conexe sau suport pentru agricultură, dar și servicii necesare într-o comunitate prosperă.

Așa cum arătam anterior, o legislație clară, fără a fi stufoasă, care să protejeze investițiile în agricultură, poate duce la stimularea investițiilor. O altă măsură foarte importantă stă în identificarea țintelor sau mai bine spus domeniile agricole care merită a fi ajutate, dar criteriile avute în vedere trebuie să fie corecte, ușor verificabile de către oricine și fundamentate doar economic.

DURABILITATE

Implementarea unor concepte de durabilitate în agricultură, nu se poate face fără stabilitatea exploatațiilor agricole, deoarece efectele nu se obțin imediat, dar sunt pe termen lung și apoi pentru a putea face provocărilor unei agriculturi durabile este nevoie de o tehnologie avansată, adică este nevoie de dezvoltare.

Agricultura durabilă poate aduce beneficii importante, în sensul că folosirea unor rotații judicioase ale culturilor și asta pe termen lung, pot permite reducerea consumului de pesticide cu efect asupra calității produselor, sau reducerea consumului de combustibili fosili, cu impact benefic asupra reducerii emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă, adică așa numitul concept de “reducere a amprentei de carbon”.

Un astfel de model de agricultură duce și la conservarea sau reabilitarea calității solurilor agricole, unele din ele degradate datorită modului incorect de exploatare de-a lungul timpului.

Totuși nu trebuie neglijat în gândirea viitoare legată de durabilitatea sectorului, faptul că în acest moment agricultura României este într-o situație favorabilă legat de aceste aspecte, după cum arată analiza SWOT, astfel privitor la emisiile de gaze cu efect de seră se arată – ,,În România, emisiile totale de gaze cu efect de seră din agricultură au scăzut între 1995 și 2016 cu 24% (-12% în UE-28). Cu toate acestea, ponderea emisiilor din agricultură în totalul emisiilor nete a crescut de la 13% în 1995 la 18% în 2016.

Emisia de CH4 și N2O la hectar de UAA în România este printre cele mai scăzute din UE (1,29 kilotone echivalent CO2/1000 ha raportat la media UE care atinge 2,83 kilotone/1000 ha). Circa 59% din emisiile de CH4 și N2O provin din fermentarea enterică, 28% din gestionarea terenurilor agricole și 12% din gestionarea gunoiului de grajd {16}[CI 43].”

Privitor la aplicarea de îngrășăminte chimice, partea aparent favorabilă din raport este dată de suprafețele mari de teren lucrate de către micile gospodării și care nu au forța financiară și logistică pentru tehnologii înalte, iar nivelul de fertilizare este scăzut. Ca și nivel în analiza SWOT se arată că – ,,Cantitatea de îngrășăminte chimice utilizate în agricultură în perioada 2015-2019 rămâne în continuare scăzută față de nivelul de utilizare de la nivelul anului 1990. Astfel, în anul 2019 în România cantitatea de îngrășăminte chimice utilizate a fost de 68% din cantitatea utilizată în anul 1990 [AI 106].”

Consumul de energie al domeniului, care este un indicator care arată gradul de dezvoltare și intensivizare al domeniului, arată o situație cu probleme iar aprecierile specialiștilor spun că – ,,Consumul total de energie în agricultură şi silvicultură s-a menținut la un nivel relativ constant în perioada 2013 – 2016, respectiv la o valoare medie de 32,7 KgOE/ha, reprezentând cca. 24.5% din media UE – 28. Consumul de energie în industria alimentară în anul 2016 a avut o valoare de cca. 570 kTOE, înregistrând o creștere de cca. 8% față de anul 2013. {1}[CI 42]. ”

În schimb pivitor la producția de energie regenerabilă la nivelul țării se arată în analiza SWOT că – ,, Producția de ER din agricultură în România a înregistrat o creștere de 66% în anul 2016, comparativ cu anul 2012, respectiv de la 98 kToe la 164 kToe (mii tone, echivalent petrol).

În ceea ce privește producția de ER din silvicultură, aceasta a înregistrat o scădere de cca. 6%, respectiv de la 3795 kToe în 2012, la 3579 kToe în anul 2016, în timp ce la nivelul UE, aceasta a avut o creștere de 12%. Chiar dacă trendul este crescător, producția de ER din sectoarele agricol și forestier/ha se situează sub media UE 28. Aproximativ 62% din producția ER totală din România provenea din agricultură și silvicultură în 2016, în timp ce la nivelul UE aceasta reprezenta 56%. {3}[CI 41]. Totuși, doar 2% din consumul de energie în sectoarele agricol și forestier provine din surse regenerabile {16}. Principala formă a biomasei cu destinație energetică produsă în România este lemnul de foc, ars în sobe cu eficienţă redusă. Numărul de gospodării în care se utilizează lemnul de foc ca mijloc de încălzire este de 4,037 milioane şi constituie 47,43% din cele 8,511 milioane de gospodării înregistrate la nivel naţional.”

Tot în această analiză se arată că – ,,Carbonul organic din sol, componenta majoră a materiei organice din sol, este extrem de important în toate procesele din sol. Rata anuală de pierdere a materiei organice poate varia foarte mult, în funcție de caracteristicile plantei cultivate, de tehnolgia de cultură a plantelor, de starea de vegetație a culturilor, de starea de drenaj a solului și de condițiile meteorologice. Concentrația medie a carbonului organic pe sol pentru fiecare stat membru este exclusiv pentru scopuri de orientare, deoarece are un scop științific foarte limitat, dată fiind variabilitatea ridicată a concentrației de carbon organic în sol în diferite zone. Volumul total de carbon organic din solurile agricole a înregistrat o scădere de cca. 1,7% în anul 2015, față de anul 2012, respectiv de la 879,7 megatone la 865 megatone[CI 39].

PLUS VALOARE

Sintetizând toate cele prezentate anterior, se ajunge la o finalitate fericită, deoarece stabilitatea generează dorință de dezvoltare și aduce cu sine noi tehnologii și diversificarea producției, apoi este urmată de dezvoltarea de capacități de producție cu stimularea vânzărilor inclusiv pe piațe externe, export care aduce beneficiile unei stabilități interne în privința inflației și a stabilității cursului valutar.

Dar până a ajunge la acest rezultat să nu uităm care este stadiul actual de la care pornim și așa cum se arată în analizele MADR avem situația următoare – ,, Fenomenele climatice extreme destabilizează profund veniturile în cadrul exploataţiilor agricole, în special din perspectiva lipsei de predictibilitate. În afară de acest factor de risc, veniturile exploatațiilor agricole sunt impactate negativ și de nivelul scăzut de pregătire profesională și competenţe profesionale în rândul fermierilor, servicii de consiliere și consultanță slab dezvoltate, utilizarea redusă a agriculturii de precizie și a tehnologiilor noi, nivelul scăzut de organizare a fermierilor în structuri asociative cu rol economic, scăderi ale productivității și/sau randamentelor ca urmare a manifestării unor constrângeri naturale și/sau de utilizarea redusă a instrumentelor de gestionare a riscurilor pentru atenuarea riscurilor economice în agricultură.

Dar cum ar funcționa toată această schemă de implementare a stabilității, dezvoltării, durabilității și în final ar rezulta plus valoarea? În mod succint arăt mai departe un mod de evaluare a unui sector deficitar, cum este creșterea porcului și unde efectele devastatoare ale pestei porcine africane sunt cunoscute.

Unul din modurile cele mai simple de identificare a direcțiilor de dezvoltare, poate fi analiza situației balanței comerciale a țării pentru diferitele produse agroalimentare, sau noile strategii impuse de politicile agricole comunitare care urmează a fi implementate și care trebuiesc analizate în oglindă cu situația noastră internă.

Ca și mod de lucru exemplificat, în opinia mea, dacă ar fi să analizăm sectorul suin din România am constata că balanța comercială este negativă și depășeste 500 milioane de euro, adică atât plătim noi la export pentru a ne asigura necesarul de carne de porc pentru consumul populației. În aceste condiții trebuie să identificăm care sunt problemele și așa ajungem să vedem că sectorul suin a avut mari probleme datorită pestei porcine. Pentru rezolvarea situației ar trebui să avem în vedere următoarele aspecte:

Eliminarea sau reducerea la minim a vectorilor de transmitere a bolii – în primul rând necesită prevederi legislative care să confere stabilitate:

a. Reducerea efectivelor de mistreți la o limită care să nu pericliteze siguranța zonelor sanitare din jurul complexelor de porci;

b. Reglementarea strictă a creșterii și comercializării porcilor în gospodăriile populației prin achiziția purceilor doar din locuri autorizate, creștere doar pentru autoconsum, interzicerea comercializării în târguri fără autorizare specială, interzicerea comercializării de la persoane nefiscalizate, etc;

Măsuri de stimulare a dezvoltării sectorului – astfel se pot avea în vedere următoarele măsuri:

a. Ajutoare de stat pentru înființare de ferme de reproducție și obținere a purceilor de mare capacitate și în zone cu risc minim de transmitere necontrolată a bolilor – zone unde nu sunt areale cu porci mistreți, distanțe mari față de localități, etc.

b. Linii de credit cu garanții de stat pe termen mediu pentru achiziția de purcei pentru îngrășat în complexele care au avut probleme și au fost închise datorită pestei;

c. Fonduri europene pentru stimularea înființării de noi ferme de creștere a porcilor în zone cu favorabilitate foarte mare;

d. Fonduri europene pentru realizarea sau modernizarea spațiilor de abatorizare proprii și a spațiilor de procesare a cărnii – astfel se evită circulația animalelor în viu între zonele de creștere și zonele de abatorizare;

e. Introducerea unei subvenții pentru carcasă sau porc gras vândut în viu;

Măsuri pentru stimularea durabilității și digitalizării sectorului – se pot gândi ca exemplu următoarele măsuri bazate pe realizarea de programe specifice din fonduri europene sau naționale:

a. Implementarea de sisteme fotovoltaice pe acoperișurile grajdurilor pentru producerea de energie electrică;

b. Dezvoltarea de stații de biogaz pentru energie electrică;

c. Aprovizionarea fermierilor zonali cu îngrășăminte organice în urma obținerii de biogaz sau direct din batalele staților de epurare după compostare;

d. Controlul pe calculator al factorilor de microclimat interior, momentele de furajare sau de evacuare a dejecțiilor, rațiile furajere administrate, supravegherea interioară a halelor de creștere, etc.

Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță – fermier

CITESTE SI:
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (I)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (II)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (III)
Stabilitate pentru sectorul agricol – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (IV)

(Va continua)

Related posts

Leave a Comment