Căi de atingere a stabilității sectorului agricol – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (VI)

Un model de sistem de asigurări pentru agricultură; Fermierii spanioli nu pot solicita ajutoare guvernamentale dacă nu au asigurări; Stiri agricole

IMPLEMENTARE CONCEPT DE STABILITATE SECTOR AGRICOL

OBIECTIVE PRIVIND IMPLEMENTAREA STABILITĂȚII

Așa cum arătam și în exemplul sectorului suin, implementarea conceptului de stabilitate are în vedere mai ales, prevederi de reglementare legislativă a modului de funcționare a acestor activități, care cu mici excepții nu sunt purtătoare de costuri bugetare, dar au o mare importanță în deciziile de investiții ale agenților economici.

Nu întotdeauna deciziile de reglementare legislativă sunt simplu de luat, multe din ele având costuri electorale, dar datorate în special modului defectuos sau lipsei cu desăvârșire a unei dezbateri serioase în raport cu organizațiile profesionale, alte asociații și ONG pentru protecția mediului sau prin prezentarea în detaliu către populație a direcțiilor și necesităților unui sector agricol.

CITESTE SI:
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (I)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (II)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (III)
Stabilitate pentru sectorul agricol – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (IV)
Dezvoltarea exploatațiilor agricole – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (V)

Una din principalele probleme pe care personal o văd simplu de rezolvat este transparentizarea discuțiilor legate de toate aceste domenii de interes general, cum ar fi în această perioadă adoptarea noului Program Național Strategic, dar la fel de importante pot fi modul de reglementare a ,,legii porcului” sau de ce se dorește modificarea ,,legii mirosurilor”, sau care este problema privind necesitatea reglementării arendei sau a asigurărilor agricole.

Prezentarea publică a problemelor cu ajutorul unor comunicatori profesioniști, prin prezentări prealabile pentru presă și organizațiile profesionale pentru a înțelege detaliile reglementărilor propuse, pot fi benefice și să ușureze munca. Daca prin aceste prezentări doar se acuză ,,grelele moșteniri” sau ,,cei care au fost”, nu se va face mare lucru.

Mai trebuie ținut cont de un lucru, așa cum se întâmplă în toate țările comunitare sau SUA, Australia, etc și unde terenul agricol este considerat de importanță strategică, adică oricât de liberală este o țară, sunt activități care au reglementări și unele foarte dure, cum ar fi producția de armament, producția de medicamente și producția agricolă.

De aceea în domeniul agricol tot timpul se prezintă a fi un domeniu economic, dar pentru investitori pe termen lung, nefiind un domeniu speculativ, mai ales că natura speculativă poate provoca distorsiuni cu implicații extrem de grave și imprevizibile.

Din păcate mare parte din populație nu poate vizualiza spectrul unei crize alimentare, care poate descătușa instincte animalice extrem de negative, iar acest lucru se poate vedea în multe zone extrem de sărace din Africa sau Asia de sud–est.

Un set de măsuri care în opinia mea sunt obligatorii a fi adoptate (dar repet mereu pot fi și altele sau cele prezentate pot fi îmbunătățite) ar fi următoarele:

STABILITATEA TERENULUI AGRICOL

Stabilitatea domeniului agricol trebuie privită ca o fundație pentru orice tip de măsură ulterioară, în vederea dezvoltării unui sector agricol sau altul. Stabilitatea domeniului agricol în general și mai ales pentru sectoarele cultură mare, fermele mixte zootehnie + cultură mare, pomicultură, viticultură, dar și parte din sectorul de legumicultură, mai ales producerea legumelor de câmp, au nevoie de stabilitatea terenului agricol pe durate de folosință cât mai mari.

Pentru a fi mai clară această necesitate, voi încerca în mod succint să prezint câteva aspecte pe care le consider relevante din experiențele celor doua cicluri de finațare europeană, adică ultimii 14 ani.

S-a tot vorbit și se vorbește de toată clasa politică, de stimularea micului sau mediului fermier român, care să zicem că are o fermă mixtă zootehnie și cultură vegetală. Tot timpul sa pus în discuție dorința oficială de a ajuta aceste ferme de a dezvolta o procesare proprie de fermă a materiei prime, fie lapte, fie carne sau altceva, dar la fel ca în orice domeniu, investitorul, fie el și fermier, vrea să aibe certitudinea că are șanse de a recupera investițiile făcute, iar una din condiții este de a-și putea asigura materia primă din producția proprie.

Dacă este un producător de lapte și vrea să facă brânză maturată, el va trebui să investească în mai multe echipamente, cum ar fi vană de închegare, cameră cu temperatură și umiditate controlată pentru maturare, mașină de ambalat, etc, toate acestea putând ajunge la valori de peste 100.000 euro, sume extrem de mari pentru un fermier care are 20 – 50 de ha și 30 – 60 de vaci în lactație.

Deci acest fermier trebuie să știe că pe o durată de 5-6 ani, așa cum prevede legea de altfel, poate să își recupereze investiția, dar pentru asta el trebuie să aibă garanția stabilității terenului care îi asigură baza furajeră pentru hrana vacilor, iar acestea îi asigură stabilitatea producției de lapte.

Mai trebuie ținut cont că vacile intră în lactație în 3 ani de la naștere, deci un investitor într-o fermă de vaci poate să își recupereze primele investiții după circa 8 ani, asta privind didactic problema, adică ca și cum după investiția inițială nu mai face alte investiții, ceea ce nu se întâmplă.

În plus acest fermier nici fonduri europene nu a putut să acceseze, indiferent cât de serios sau bine pregătit ar fi fost, în condițiile în care de la aprobarea proiectului trebuia să facă dovada existenței a încă 5 ani de contract de arendă, adică noi am impus o regulă pe care tot noi ca țară nu am reglementat-o în legislația proprie.

Un alt exemplu o constituie folosința infrastructurii de irigații secundară, unde pentru a o putea repara și utiliza sunt foarte multe situații în care trebuie să ai acordul vecinilor, mai ales dacă aceștia sunt interpuși între terenul exploatat de tine și canalele de aducțiune cu apă.

Astfel sunt situații și nu puține unde fermierii nu investesc în această infrastructură din două motive, prima datorită faptului că nu există prevedere ca vecinii să aibe obligația de a întreține în stare de funcțiune infrastructura de irigații care le traversează terenul, iar a doua este durata contractului de arendă pentru a putea recupera investiția și care nu este mică. Mai mult pentru execuția reparațiilor mai trebuie să ai și acordul proprietarilor de teren, cel puțin teoretic, chiar dacă aplicabilitatea este redusă.

Căile de atingere a stabilității sectorului agricol se pot grupa astfel:

Arenda

Dreptul de folosință îndelungată a terenului va putea fi folosită de către politicile agricole guvernamentale ca pârghie pentru stimularea investițiilor, dar și pentru creșterea securității alimentare. Statul va garanta echitatea raporturilor între arendator și arendaș, dar având un levier de control al rezultatelor finale care vor fi transferate cumpărătorului final. Aici vreau să spun că anumite dezechilibre în stabilirea nivelului de arendă pot duce în anumite situații, mai ales în anii cu probleme mari climatice, la afectarea consumatorului final care le va suporta în mod cert prin costul produselor finale. Aceste efecte pot fi controlate prin acest levier de cost, care dacă este lăsat necontrolat mereu, poate duce la situații de colaps pentru fermierii mici și mijlocii, mai ales în anii de criză, iar apoi problemele sectorului trebuiesc rezolvate tot din bani publici, prin ajutoare, subvenții, etc.

După opinia mea rezolvarea acestei probleme va duce la resetarea sectorului agricol în general și va induce o mare doză de optimism investițional, în condițiile în care economia mondială este greu încercată de pandemia datorată COVID 19, dar și în corelare cu seceta cruntă care a fost prezentă în țara noastră și care a afectat în mod grav întinse zone agricole, punând în pericol stabilitatea multor ferme agricole.

Mai mult este nevoie de predictibilitate în a gândi investițiile de implementat pe termen mediu și lung, iar arenda poate fi una din măsurile benefice pentru a stimula predictibilitatea investițională.

Achiziție terenuri agricole

i. Stimularea achizițiilor de teren în condiții bine definite pot fi unul din principalele instrumente de accelerare a formării unei clase de mijloc în agricultură, iar aici am putea avea în vedere următoarele categorii de beneficiari:

– Fermierii care se ocupă cu legumicultură și vor să achiziționeze suprafețe pentru legume în câmp – suprafețe totale în proprietate deținute + achiziționate mai mici de 100 ha;

– Fermierii care au zootehnie – suprafețe totale în proprietate deținute + achiziționate mai mici de 250 ha;

– Fermierii pentru cultură mare – suprafețe totale în proprietate deținute + achiziționate mai mici de 250 ha;

Categoriile de sprijin care se pot avea în vedere a fi acordate separat sau cumulat după caz:

– Garanții de stat la creditele de teren în procent de până la 50% din valoarea terenurilor cumpărate;

– Subvenționarea dobâbânzii pe anumite paliere în funcție de domeniu, suprafețe, beneficiari;

Principiul acordării acestor forme de sprijin, este să se facă exclusiv către fermierii care fac achizițiile doar pe persoană juridică, inclusiv PFA, II.

ii. Lansarea unui program de achiziții terenuri agricole de către STAT și care ulterior să fie acordate în concesiune, mai ales în zonele de interes strategic, în baza unor criterii stabilite prin norme legislative de tipul:

– Zone irigate;

– Zone cu probleme pedoclimatice și unde formarea clasei de mijloc a fermierilor întâmpină probleme;

– Zonele care au calități deosebite ale terenurilor;

– Alte zone cu terenuri care pot fi folosite pentru realizarea de plantații de vie și pomi în areale specifice, dar mai ales pe terenuri cu foste amenajări de terase;

Comasarea terenurilor – administrativă și schimburi de proprietate

Această măură ar putea fi rezultanta unei foarte bune implementări a celor două măsuri anterior prezentate. Spunem asta, deoarece dacă ar crește suprafețele în proprietatea fermierilor, mai ales a celor mici și mijlocii, aceștia ar putea apoi să participe la acțiuni de comasare prin schimburi de proprietate cu alți fermieri, ceea ce ar duce la stabilitatea suprafețelor lucrate, care ar duce la un alt mod de administrare.

La fel și creșterea duratei contractelor de arendă ar putea avea un efect stimulator, deoarece o durată de 10 ani sau mai mare, ar permite apariția unor schimburi administrative între arendași, ceea ce ar permite și comasarea terenurilor. Acest proces se manifestă și astăzi, ceea ce mă face încrezător că s-ar accelera ca punere în practică, dacă am avea o lege a arendei cu o durată de minim 10 ani.

STABILITATEA VENITULUI MINIM PE EXPLOATAȚIE

Prin stabilitatea venitului minim pe exploatație urmărim două direcții, respectiv venitul minim în caz de calamități naturale și stabilitatea venitului în caz de fluctuații majore ale prețurilor pe piețele agricole.

Astfel avem în vedere realizarea următoarelor măsuri de implementare a stabilității venitului minim prin:

Stabilitatea venitului minim pe exploatație în caz de calamități naturale

– Realizarea unui pol de asigurări agricole inclusiv pentru riscurile catastrofice, gen cutremure, secetă, inundații, boli epidemice la animale, etc;

– Realizarea unei legislații clare privitoare la modul de constatare și aplicare în agricultură a stării de forță majoră și a cazului fortuit.

– Realizarea unei legislații clare privitoare la modul de constatare a calamităților naturale punctuale ca zonă de manifestare gen furtuni, grindină, ploi torențiale, etc.

Stabilitatea venitului minim pe exploatație în caz de fluctuații majore ale prețurilor pe piețele agricole

În acest caz aș avea în vedere căi de intervenție pe piață atât în avantajul statului căt și al fermierilor. Modalitățile practice care le văd la îndemână pot fi reprezentate de Agenția Rezervelor de Stat, care în mod clar având în vedere problemele scoase la suprafață de pandemie, trebuie să fie regândită și redimensionată ca menire, capacități și scopuri.

Astfel trebuie să avem în vedere creșterea duratei de timp acoperite de stocurile de intervenție și care în opinia mea trebuie să depășească 6 luni de consum al populației, asta însemnând de exemplu la grâu un stoc de circa 1,5 milioane de tone.

Structura rezervei de stat ar trebui să fie diversificată, adică grâu, porumb, carne, conserve etc, dar prin mărimea acestor tipuri de produse se poate ajuta și piața. În cazul în care într-un an prețurile se prăbușesc, se poate interveni în mărirea rezervei de stat, ceea ce poate da un impuls important de stabilizare a prețurilor pe piață și poate ajuta fermierii dar și Rezerva de Stat în a cumpăra produse la prețuri foarte bune.

Mai mult, Rezerva de Stat poate avea și funcțiuni comerciale în anumite momente și cu anumite stocuri, astfel încât atunci când sunt probleme pe piață în alte sectoare să intervină pentru limitarea creșterilor de preț.

Subiectul este sensibil, dar Rezerva de Stat are o natură socială și atunci trebuie gândit un mecanism prin care piața să fie liberă, dar să se poată interveni când din liberă devine anarhică.

Stabilitatea venitului minim pe exploatație prin dezvoltarea cadrului de înfiintare și exploatare a irigațiilor

Irigațiile pot fi una din măsurile cu rol de stabilitate a veniturilor dintr-o fermă, dar doar acolo unde ele există și pentru o lungă perioadă de timp de aici încolo vor fi relativ cu pondere redusă față de suprafața totală agricolă existentă. Totuși acestea trebuiesc avute în vedere prin importanța care o pot avea în asigurarea unei securități alimentare, dar care trebuie să se manifeste nu doar prin producție ci și prin comercializarea ulterioară.

Ca și definire a cadrului de implementare a irigațiilor trebuiesc avute în vedere următoarele:

– Stabilirea importanței strategice a sistemului de irigații și modul cum acesta trebuie conservat, dezvoltat, utilizat și securizat de devalizări;

– Definirea surselor de apa care pot fi folosite in irigații;

– Stabilirea zonelor cu impact foarte mare al anilor de secetă pedologică, iar calitatea terenului este superioră și merită a fi irigate – identificare surse de apă, definire zone de acumulare reerve de apă și mod de transport al apei la sole. Pentru usurința amenajărilor se pot folosi văile existente ale cursurilor de apă, dar cu gândirea unui sistem de conservare al resurselor piscicole în acele zone.

– Identificarea suprafețelor care pot fi irigate din proximitatea văilor cursurilor de apă existente și care ar fi amenajate pentru aducțiune apă irigații;

Ca si propunere de realizare a noi sisteme de irigații se pot lua în calcul ca modalități de transport al apei din zonele de acumulare din zonele muntoase a actualelor cursuri de apă, dar într-un sistem dual de pastrare și a unei părți sălbatice pentru prezervarea ecosistemului și a resurselor piscicole.

STABILITATE LEGISLAȚIE FUNCȚIONARE ȘI FISCALĂ

Legislația în general are o foarte mare importanță în crearea unui cadru de stablitate și de predictibilitate în orice sector, deci și în agricultură. Direcțiile de acțiune pot fi numeroase, dar eu aș avea în vedere următoarele direcții care mi se par mai importante.

Legislația de definire, clasificare și funcționare a fermelor agricole – aici am în vedere abrogarea Legii 37/2015 și adoptarea unei legi complete și care să aibă în vedere următoarele elemente mai importante:

Definirea exploatațiilor agricole:

i. ferme vegetale, ferme zootehnice, ferme legumicole, viticole, pomicole, mixte,

ii. societăți de prestări servicii rezultate din asocierea fermierilor,

iii. asocieri de ferme fără a fi cooperative (eventual o nouă formă juridică după sistemul GAEC din Franța), unde rezultatul financiar este comun, dar patrimoniul este separat si rămâne proprietatea fiecărui fermier;

Definirea modului de autorizare:

i. Autorizarea de funcționare a fermelor – trebuie să se definească ce trebuie să respecte – autorizație de funcționare;

ii. Obligativitate existență personal cu pregătire specifică sau existență contract de consultanță;

Clasificarea exploatațiilor în funcție de modul de constituire:

i. Societăți comerciale de tipul SA, SNC, SRL

ii. PFA sau II – fără angajați doar cu membrii de familie și până la o anumită mărime;

iii. Interzise activitățile comerciale agricole pe persoană fizică.

– Stabilirea clasificării exploatațiilor agricole în funcție de venitul înregistrat;

– Clasificarea fermelor în funcție de mărimea exploatației ca suprafață ha sau animale în echivalent UVM;

– Clasificarea fermelor în funcție de zona unde activează;

– Definirea cerințelor de mediu, sanitare și sanitar veterinare care trebuiesc indeplinite de ferme în funcție de specificul lor;

– Definirea cerințelor de muncă, protecție fitotoxică în cadrul exploatării și alte cerințe specific.

Legislație fiscală aplicabilă.

i.Reglementarea modului de impozitare:

ii. Reglementarea impozitării forței de muncă din agricultură

iii. Reglementarea rambursării TVA

iv. Reglementarea calculării impozitelor locale pe clădiri, terenuri agricole, utilaje, echipamente

v. Reglementarea modului de aplicare a amortismentului

vi. Reglementarea deductibilității deprecierilor în agricultură

vii. Recunoașterea eligibilității costurilor datorită folosinței și nu în funcție de existența rezultatului final.

Legislație privind consultanța agricolă – aceasta după opinia mea ar trebui construită pe trei paliere funcționale concomitent, anume:

– Consultanță prin camerele agricole.

– Consultanță privată prin experți autorizați;

– Consultanță privată prin firme de management agricol – aplicabilă în cazul marilor exploatații care vor să cesioneze managementul în baza unor obiective prestabilite; Cred că este obligatorie coexistența tuturor formelor pentru crearea unei concurențe reale în obținerea de rezultate.

– Reglementarea activității de consultanță agricolă astfel:

a. introducerea obligativităţii pentru toate fermele mai mari de 100 ha sau mai mult de 50 animale echivalent UVM, să aibe specialist în agricultură sau contract de consultanţă cu consultant autorizat;

b. specialist înseamnă orice persoană cu studii agricole (liceu specialitate, facultate, scoli sau cursuri cu durată mai mare de 12 luni sau o experienţă mai mare de 5 ani în domeniu ca sef de exploataţie);

c. consultant nu poate fi decât absolvent de studii superioare de specialitate, acreditat de MADR şi cu experienţă de minim 5 ani în domeniu;

Legea porcului – reglementarea achiziției de purcei de către crecătorii particulari, regulile sanitar veterinare care trebuiesc respectate și sancțiunile pentru nerespectarea acestora;

Lege privind protecția sanitar veterinară a fermelor – prevederi există, dar trebuiesc actualizate și adaptate necesităților, cum ar fi:

a. În perimetrul sanitar veterinar al fermelor sunt interzise dezvoltări imobiliare;

b. Fermele nu pot fi înființate în vatra localităților;

c. Se va permite prin lege înființarea fermelor agricole pe teren agricol, în câmp pentru evitarea oricăror probleme de mediu;

Legislație cooperație și ajutorul de stat pentru acestea

Chiar dacă există legislație privitor la cooperative, România comparativ cu alte țări comunitare are și o particularitate care trebuie exploatată și am în vedere constituirea sau stimularea (ajutorarea) cooperativelor având la bază mari ferme, ceea ce conferă teoretic și practic o altă forță de demaraj, dar și stimulii de ajutor trebuiesc să fie de altă natură.

a. O cooperativă care are 20 de membri cu minim 500 ha fiecare, înseamnă echivalentul unei exploatații de peste 10.000 ha, care teoretic are forța de a asigura materie primă pentru niște unități de procesare de medie capacitate, cum ar fi o moară de mălai și una de făină, plus o brutărie, sau să asigure baza furajeră pentru o fermă de vaci de lapte sau carne, etc.

Aceste cooperative au capacitatea să se impună în rolul unor jucători importanți pe piețele respective, deci se poate gândi un sistem de ajutor de stat (așa cum arăt mai departe) prin care să se stimuleze investiții mari (de peste 8 milioane de euro/proiect) unde statul să acorde jumătate din sumă și pentru restul garații de stat, investiția râmănând gajată caătre stat pe o durată variabilă de 5-8 ani.

b. În schimb exploatațiile mici trebuiesc încurajate în primul rând a-și constitui cooperative pentru achiziția de utilaje cu care să-și lucreze în comun pământul, sau săși facă mici unități de procesare a laptelui, cărnii etc, dar bineînțeles cu o legislație permisivă, normală și fără birocrație excesivă.

Legislație funcționare aplicabilă în domeniul zootehniei

Aici am în vedere stabilirea unei legislații unitare între ministerul sănătății, ministerul mediului și ANSVA pentru stabilirea distanțelor de funcționare a fermelor agricole, în special cele zootehnice și regulile ce trebuiesc îndeplinite. Existența unei legi ar da o interpretare unitară pentru toate autoritățile implicate.

Legislația trebuie să aibe și rolul relaxării, flexibilizării cerințelor în cazul producției de fermă familială, unde ajungem acum lacerințe aberante, care nu au de-a face cu spiritul existent în restul țărilor comunitare.

Autor: Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță – fermier

CITESTE SI:
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (I)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (II)
Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (III)
Stabilitate pentru sectorul agricol – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (IV)
Dezvoltarea exploatațiilor agricole – Plan de dezvoltare privind agricultura 2021-2027 (V)

(va urma)

Related posts

Leave a Comment